miercuri, 18 februarie 2009

Pe timp de pace multi viteji se-arata

Ati auzit expresia ca la necaz se cern prietenii? Sincer va spun: E ADEVARAT! CAT SE POATE DE ADEVARAT! Unii dintre ei chiar nu au cum sa te ajute, altii insa… uita complet de tine. Eventual iti spun cateva vorbe de compatimire. Invatati naibii o data pentru totdeauna: NU de compatimire au nevoie cei aflati la necaz, ci de o solutie care poate parea evidenta, dar pe care in acel moment nu o vezi, de o idee, de o mana de ajutor, de ceva concret. Atunci cand ai cele mai mari probleme gasesti atat de putini oameni care vor cu adevarat sa te ajute incat ajungi sa te intrebi de ce cu doar cateva zile inainte iti promiteau marea cu sarea, de ce au facut promisiuni pe care nu si le pot tine? DE CE? Le multumesc acum singurilor colegi care au venit cu idei concrete, care si-au consumat minutele de pe telefoanele lor in incercarea de a ma ajuta si care, desi nu ma asteptam la unii dintre ei, au aratat ca le pasa: Claudiu Loghin, Andrei Constantin, Ioana Marinescu si NU in ultimul rand, Mariana Sebeni. Sar’mana mult!!! Voua va promit ca voi supravietui mizeriei din viata asta si ca, asa cum spune proverbul, "nu mor caii cand vor cainii".

PS. Ca sa se termine o data pentru totdeauna speculatiile pe seama plecarii mele de la RTT: am vrut sa plec pentru ca am crezut intr-o idee care s-a spulberat cand imi era mai greu. Imparatia Sa (la feminin) a aflat si s-a (o citez) “ofticat”. Asa ca mi s-a facut foaie de restructurare. Si … DA, din 27 februarie, adica vinerea viitoare, voi fi SOMERA!!!(spre bucuria unora) Aveti si alte intrebari? Abia astept sa le lamuresc o data pentru totdeauna.

marți, 10 februarie 2009

10 porunci pentru gasirea fericirii

Mi s-a spus aseara ca scriu lucruri prea triste pentru firea mea optimista. Asa ca m-am hotarat sa schimb asta, cel putin azi. Am cautat si chiar am gasit si o lista cu ce trebuie sa fac pentru a fi mai fericita. Va vine sa credeti? Chiar exista si retete ale fericirii eterne ). Unele lucruri au dat rezultate bune, altele nu. Va arat lista pentru ca poate mai sunt printre voi si altii care au nevoie de o astfel de indrumare. Asa ca, incepem:



1. Scapa de vechiturile din casa. – Am facut deja asta. Mmm, nu m-a facut sa ma simt mai bine. Imediat dupa, mi-am dat seama ca de unele mai aveam nevoie

2. Nu mai accepta ca cei din jur sa te critice sau sa te ia la misto. Daca le-o retezi de cateva ori, se vor potoli pana la urma. Fiecare critica la adresa ta e ca o injectie cu unde negative. – Si pe asta am incercat-o. Ce-i drept, asta ajuta putin. Cel putin pana se intoarce impotriva ta.

3. Nu-ti fa promisiuni singur. Traieste clipa! – Clipa e cam trista asa ca … parca nu as fi tinut cu tot dinadinsul sa o traiesc

4. Obisnuieste-te cu gandul ca esti unic, cu reusitele si, din cand in cand, esecurile tale! - Esecurile sunt problema. Reusitele sa traiasca!!!

5. Cere si ti se va da. Oamenii nu-ti pot citi gandurile (nici macar sefii), si e inutil sa astepti sa primesti ceva ce nu ai cerut. – Asta e cea mai tare! Ce te faci cand ceri si nu ti se da? Sau ti se da exact opusul (adica un sut in … dos). Hmmm. Atunci chiar e o problema…

6. Afla ce e bine pentru tine. – Asta e ok! Am aflat! Yupiiiiii….. ok, si acu? Ce fac cu ce am aflat? Ma ajuta cineva cu asta? Pe mine ma depaseste….

7. Priveste fiecare experienta prin care treci, buna sau rea, ca pe o noua etapa. Nimic nu ti se intampla fara un scop anume si peste ceva vreme iti vei da seama si care e acesta. – Abia astept sa vad care e scopul. Sincer!!! Scopuleeeeee, arata-ti fata odata ca m-am saturat sa te caut.

8. Invata sa risti. De cate ori ti-e teama sa faci un lucru, arunca-te cu capul inainte! E singura cale! Dupa ce vei vedea cate satisfactii iti aduce riscul asumat, increderea in fortele tale va creste simtitor. – Ooooookkkkkkkk. Am riscat, am pierdut, satisfactiile unde sunt? Increderea a cam scazut ce-i drept, asa ca nici asta nu a mers

9. Fa-ti inventarul. Fa o retrospectiva a lucrurilor care ti s-au intamplat in ultima vreme. – Asta e deja facut si nu imi plac. Tocmai de astea incerc sa scap si de preferat e san u imi aduc aminte de ele

10. Valorifica-ti talentele sau macar dezvolta-le. Daca faci ceva pentru care esti inzestrat, o vei face bine si te vei simti special. – Ok, dar unde sa fac asta? Stie careva?

Se pare totusi ca pe mine lista asta nu m-a ajutat mai deloc. Sorry … macar am incercat. Poate doar cat m-am distrat comentand despre ea. Poate aveti voi mai mult noroc.

luni, 9 februarie 2009

Sa ne rugam Domnului ca ochiul Dracului sa fie sanatos!!!

Am gasit acest titlu pe un site oarecare. Mi s-a parut absolut genial! Stim cu totii vorba: “BANUL e ochiul Dracului”. La cum sta situatia financiara a tarii, a firmelor, a noastra, in ultima perioada, imi dau seama ca banii nostri nu mai sunt deloc sanatosi. Piata financiara este bolnava. As putea spune ca sufera de o boala cronica si molipsitoare. As putea spune…, dar nu cred nici o clipa asta! Raman la parerea mea: criza financiara din Romania este muuult accentuata, fara un motiv real, de patroni. Incearca asftel, asa cum fac romanii de obicei, sa mai stoarca ceva de pe spinarea angajatului, pentru a le ramane lor mai multi bani in buzunar. Doamne, fa cumva ca ochiul lui 666 sa fie indestulator pentru banci, pentru patroni, pentru guvernanti si … daca se poate si daca mai ramane ceva… si pentru mine, omul de rand! Ar fi bine Doamne ca ochiul Dracului sa fie sanatos, ca ne e drag tuturor!

duminică, 8 februarie 2009

Viata ca un circ!!!

“Tara, tara, vrem ostasi!”, “Cine nu-i gata il iau cu lopata”, “1,2,3 la perete stai”. Asta auzeam in fiecare zi a copilariei. Jocuri, suparari mari pentru ca nu eram intotdeauna cei mai buni. Jocurile de atunci s-au transformat in adevarate lupte in ziua de azi. Supararile care atunci pareau cele mai importante din lume, par acum doar …. alte jocuri de copii. Unii se intreaba daca Dumnezeu se joaca cu noi in anumite momente. Eu m-as intreba daca noi ne jucam de-a Dumnezeu. Avem impresia ca suntem cei mai importanti, ca fara noi lumea nu ar avea un sens, o directie. ) Glume proaste! Cu sau fara noi lumea e aceeasi, cu sau fara noi, viata merge mai departe, cu sau fara noi vor exista in continuare invinsi si invingatori, rai si buni, ingeri si demoni. Ceea ce nu pot eu intelege este insa: cei care ajung la maturitate cu sufletul impietrit sunt cei care au avut o copilarie nefericita? Cei care au fost marginalizati de ceilalti copii cand venea vremea jocurilor? Cei care nu au fost lasati de parinti sa iasa afara sa se joace cu ceilalti copii? Sau … pur si simplu asa s-au nascut? Cu suflete mici, in care nu a mai incaput si partea buna a vietii. Si pana la urma sunt de inteles si ei. Si-au gasit o directie: cea a raului! Si se tin de ea!. Si acum, sincer: se considera vreunul dintre voi cu adevarat bun? Daca da, acela se minte singur infiorator de mult. Grow-up!!! NU EXISTA INGERI PE PAMANT!!!!!!!! TOTUL E DOAR UN MARE CIRC! Cu oameni care isi joaca fiecare personajul si cu animale dresate sa asculte de aceia care au biciul in mana.

miercuri, 4 februarie 2009

Oftica (,) costa !!!

Cine se oftica plateste! Si e pe bune! Nu actionati dupa impulsuri ca s-ar putea sa dati de un dracusor, care sa va dea planurile peste cap. Ce-i drept il stresati putin pe dracusor, dar nu veti face decat sa il intaratati mai tare. Oricum… uneori castiga dracusorul. Isi castiga (daca se poate spune asa) drepturile legale. Nu vi se pare total aiurea sa te bati pentru dreptul tau? Mie da, dar nu ma mai mira nimic. Cel mai aiurea mi se pare sa mergi ca simplu angajat sa le pui legile in fata si sa te contrazica fara argumente. Just for fun! Abia dupa ce, cu o fata foarte calma si cu ranjetul pana la urechi, le spui ca ori aplica legea ori se ajunge in instanta, isi dau seama ca de fapt ai dreptate. Unii angajatori chiar cred ca toti angajatii sunt mai prosti, asa, de felul lor, si "Doamne apara si pazeste, ca doar nu indrazneste vreunul sa ceara ce i se cuvine. Ca doar nu e chiar asa masochist sa se lupte cu noi". Ete, iaca, n-au dreptate! Mai sunt si exceptii. Si pentru ca “oftica” nu e un argument destul de bun pentru un dracusor cresc subit si cornitele. Probabil ca in ele sta desteptarea natiunii. Asa ca, ma repet: oftica (te) costa!!! (ca sa nu repet cacofonia din titlu). :)


SFAT: nu va lasati calcati in picioare de persoane ofticoase

marți, 3 februarie 2009

Tara noastra-i o comoara....

Avem o tara ca in vise. Pacat numai ca e locuita. Orgolii, pretentii, razbunari, crime, jafuri, oameni care pentru ca au furat o paine pentru ca le era foame stau ani buni dupa gratii (macar acolo au ce manca), altii care fura miliarde nu fac nici o zi de parnaie. Toate sunt ale noastre. Nu suntem egoisti si le dam si altora. Trimitem violatori in Italia, cersetori in Turcia si Germania, interlopi in Spania si curve pe peste tot pe unde se poate. Ca doar e cea mai veche meserie din lume, nu? Suntem chiar foarte darnici si in acelasi timp foarte zgarciti la lucruri bune. Faina Romania asta, nu?!! Sau tragi-comica. Sau chiar trista, de-a binelea. Oricum, e unica.

Oare de ce doar atunci cand suntem la pamant cu banii ne gandim si la suferinta celui care ca si noi, nu are. Si de ce atunci cand avem de toate ne uitam cu dispret la cei ce nu au. Nu fac nici eu o exceptie. Astazi mi s-a intamplat ceva ce m-a facut sa imi dau seama de asta. A venit la mine un baietas, de vreo 7-8 ani sa imi ceara 10 bani (au inceput sa faca pana si ei diferente intre 1000 de lei si 10 bani). De obicei nu le dau bani. Le cumpar un corn, un iaurt, chestii de genul. Astazi insa i-am dat chiar 1 leu. Dupa ce a facut cativa pasi l-am chemat inapoi si i-am mai dat inca 1 leu. De ce? Daca eu sunt situatia in care nu mai am bani nici sa mai pun ceva pe raftul frigiderului? Si mi-am dat seama brusc ca sunt trista pentru el! Sau poate eram trista pentru mine? Dumnezeu mai stie!!!Cert e ca saracia ne face uneori mai rai si in stare sa dam in cap altora si alteori mai sufletisti, mai umani.

Habar nu am ce am vrut sa zic cu asta. Am vrut doar sa o zic. Sa o scriu mai bine ca e mai usor decat sa ma exprim cu voce tare.

luni, 2 februarie 2009

E numai inceputul

Circoteca este tot ceea ce traim noi acum, in anul 2009. La ce post de tv ne uitam, ce ziare citim, ce povestim in autobuz, la coltul strazii, la coada la carne cu pret redus (aaa, scuze, acolo ne batem)... totul a devenit doar un mare circ.

Spunea cineva “Dragi români, porniţi televizoarele şi priviţi haosul în toată spledoarea lui!”. Eu as spune altfel acum”Opriti dracului televizoarele si priviti la tot haosul din jurul vostru, la toata circoteca creata de niste clovni care nu stiu decat sa dea din gura si sa zbiere cat ii tin plamanii ca altii sunt de vina”. Vechea vorba a romanului: eu n-am facut nimic, el e vinovatul. Si arata cu degetul spre oricare e mai aproape de el. Asta asa... Ca sa se vada bine spre cine arata.

Poate va intrebati si voi (ca si mine, de altfel,) de ce mi-am facut blog? Habar nu am, sincer! Poate pentru ca m-am saturat sa mi se bage pumnul in gura si sa mi se zica ce trebuie sa zic si ce nu. Asta asa … ca sa nu supar, Doamne fereste-ma si apara-ma, pe cineva sus-pus, care pentru ca se “oftica” da cu barda. Si am reusit sa (citez) “oftic” o astfel de persoana, asa ca am devenit brusc o persoana numai buna de restructurat pe motive financiare. Da-o dracului de restructurare!!! Ce motive bune le-au dat americanii romanilor care sunt obisnuiti sa aiba sclavi pe plantatie si nu angajati, care sunt oameni ca si ei doar ca nu au uitat de unde au plecat.

Imi cer scuze de la cei care pana acum nu m-au auzit injurand. Promit sa o fac mai des. Poate asa voi atrage si mai multe antipatii. Nu mi-ar strica! Deocamdata am putine … da buneeeee taica!!!