miercuri, 7 octombrie 2009

Chemaţi ambulanţa sau SMURD-ul, nu taxiul

E pe bune! Dacă vă e rău şi vreţi să ajungeţi la secţia de urgenţe a Spitalului Judeţean Braşov, nu apelaţi la taxi sau la vreun prieten care să vă ducă acolo. Mai bine sunaţi la 112 şi staţi liniştiţi acasă până vine o maşină de urgenţă. Cei care nu aţi păţit-o, poate vă întrebaţi de ce?! Hai să vă povestesc cum merge sistemul sanitar de la noi. Mergi cu ambulanţa sau SMURD-ul? Ai o urgenţă adevărată. Ai reuşit să ajungi pe picioarele tale acolo? Nu ai nimic, poţi să aştepţi.


Am ajuns zilele trecute la urgenţe cu o prietenă. Fetei îi era foarte, foarte rău şi ne-am hotărât să mergem la spital cu maşina mea, tocmai pentru a nu mai aştepta după o maşină de urgenţe. Drumul ni s-a părut amândurora îngrozitor de lung pentru că ea se simţea din ce în ce mai rău. Odată ajunse la spital, nu am reuşit să ajungem „de urgenţă“ la un medic pentru că un paznic s-a postat în faţa uşii după care ne-a arătat că mai sunt încă 10 oameni care aşteaptă acolo. Cu toate că nu vedeam pe nimeni căruia să îi fie cu adevărat rău acolo, nu se ţinea nimeni de cap, burtă, mână sau mai ştiu eu ce, noi totuşi trebuia să aşteptăm.

La începutul anului, toată presa vuia că urgenţele vor primi bileţele colorate care să le arate medicilor cât de gravă este starea de sănătate a pacientului. Dar cine să dea acele bileţele? Paznicul? După aproximativ 10 minute când a văzut omul că fetei chiar îi e rău şi e la un pas de leşin, i-a rugat pe ceilalţi să nu se supere că ne va lăsa pe noi să intrăm în faţă. Buuun! M-am lămurit atunci. Bileţelul roşu, sau ce culoare o fi corespunzând stării pe care o avea această fată, este de fapt unul fictiv, trierea urgenţelor fiind făcută de acel om de pază care s-a dovedit a fi până la urmă foarte binevoitor.

Am răsuflat uşurate. Am reuşit să trecem de prima uşă. Ne-am izbit însă de a doua.


Nu vreau să vă plictisesc prea mult astăzi aşa că voi face din această poveste un serial. Zilele viitoare o să vă povestesc despre boschetarul care dormea pe patul de lângă cel în care stătea prietena mea şi despre cearşeafurile şi păturile de pe vremea lu’ împuşcatul, cel puţin. O să postez şi ceva poze în acest sens. Se pare că Spitalul Judetean este uneori mai accesibil unui om al străzii care vrea să se odihnească la căldură, decât unui pacient cu probleme de sănătate reale.

Aşadar, NU MERGEŢI CU TAXIUL SAU CU MAŞINA PERSONALĂ LA URGENŢE!!! DACĂ FACEŢI ASTA, NU VEŢI REPREZENTA UN CAZ DE URGENŢĂ PENTRU …. PAZNIC, ceea ce e cel mai grav pentru că nu veţi putea trece de el până nu se va convinge că vă e foarte rău.

Pentru astăzi,

DECÂT ATÂT!!!