miercuri, 3 noiembrie 2010

Şi bărbaţii merg la grădiniţă :))


Nu vă ofuscaţi imediat ce citiţi titlul, pentru că nu este nici o glumă proastă la adresa voastră, a bărbaţilor. Astfel de grădiniţe funcţionează în mai multe oraşe din Germania.

Scopul acestor grădiniţe este acela ca partenerele lor de viaţă să se poata bucura în voie de câteva ore la cumpărături.

În acest timp, bărbaţii sunt ţinuţi ocupaţi şi amuzaţi de diverse jocuri pentru adulţi sau de meciuri de fotbal televizate. (sunt curioasă care sunt jocurile alea pentru adulţi :)) )



Întâmpinaţi cu BERE

La intrare in incinta grădiniţei, bărbatului i se dă o insignă cu numele său şi apoi este servit cu o masă caldă şi două beri.

Două „educatoare“ specializate în grădiniţe pentru bărbaţi supraveghează bunul mers al activităţiilor..

„Maennergarten“ s-a dovedit a avea succes în Hamburg.

Vreţi şi la Braşov o astfel de grădiniţă? Poate se găseşte vreun întreprinzător în acest sens.

DECÂT ATÂT!!!

sâmbătă, 18 septembrie 2010

Preoţii şi asistentele au liber la infracţiuni

Sună cel puţin absurd, ştiu asta. Dar cum altfel mi-aş putea explica măcar mie ce se întâmplă în minunata noastră ţară.

Un stareţ, a cărui faţă se vede clar pe imagini, bate cu o sălbăticie de neimaginat un enoriaş doar pentru că acesta trecea prin curtea mănăstirii şi o asistentă îi lipeşte gura unui bebeluş cu leucoplast pentru că plânge prea mult.

Doi români care au pretenţia să fie numiţi „oameni“. Ba mai mult. Se pretind a fi chiar salvatori. Unul spiritual şi celălalt de vieţi.

Cu toate că dovezile sunt clare, că o ţară întreagă a fost oripilată de gesturile celor doi, că cea mai mică pedeapsă ar fi trebuit să fie cel puţin echivalentă cu ceea ce au făcut ei, ei bine.... au fost declaraţi NEVINOVAŢI.

Incredibil nu? Sau poate nu, având în vedere că trăim în România.
Motivele pentru care i-au declarat nevinovaţi sunt cel puţin absurde.

În cazul preotului Teotim Popa Protosinghel, stareţul mânăstirii de la Murfatlar, Consistoriul monahal a decis astfel: reabilitarea şi repunerea în drepturi a preotului pe motiv că victima suferă de afecţiuni psihice şi a ezitat în identificarea preotului ca fiind agresorul său. Se pare că nici filmul şocant transmis de televiziuni şi pe internet nu a fost de ajuns.

Cu toate că se vede foarte clar faţa agresorului în motivare se mai spune că este posibil să fie vorba de altcineva care doar îi seamănă stareţului (şi care CULMEA, era tot în trecere prin curtea mânăstirii, probabil).

VEZI AICI IMAGINILE ŞOCANTE ŞI EXPLICAŢIILE STAREŢULUI

În cazul asistentei, motivarea a constat în faptul că aceasta nu a fost văzută când a pus leucoplastul, deci acela putea fi pus chiar de mama copilului, adică reclamanta.



Punctul cel mai şocant al motivării ne spune că procedeul „nu a cauzat prejudicii stării copilului“.

Ar fi trebuit oare să moară înecat cu propria salivă ca să fie luat cazul în serios???

Oare ce ar fi fost necesar pentru a-i convinge pe cei care ar trebui să aplice legea să arunce măcar un ochi asupra dovezilor. La ce probe existau, cel puţin în cazul stareţului, nici măcar nu era necesar să se trezească din somn pentru a da un verdict corect.

Se pare totuşi că dorm un somn mult prea adânc: cel al ignoranţei, al mesimţirii, al inconştienţei şi, cine ştie, poate al banilor din plicuri sau valize.


DECÂT ATÂT!!!

miercuri, 15 septembrie 2010

Rectificari la rectificari si uite asa continua rautatile pe prinbrasov.com

Dupa ultima mea postare de AICI, cei de la prinbrasov.com au venit cu o rectificare, pe care o gasiti AICI.

Ovidiu Eftimie a mai facut insa o rectificare, cu un limbaj care nu are nici o treaba cu jurnalismul.

Mai jos cititi textul postat de el, apoi raspunsul meu. SI ATAT. Eu nu am de gand sa duc aceasta discutie la nesfarsit chiar daca ma astept ca Ovidiu sa vina cu noi atacuri, ca ii stau in fire din cate am vazut si probabil se simte mai jurnalist asa.


POSTARE OVIDIU EFTIMIE - dati click sau cititi mai jos

„E un fel de continuare a articolelor anterioare ăsta şi ăsta, scris de altă persoană.

Scuză-mă Dane, da’ nu am rămas deloc impresionat de povestea prezentată de Paula Ciotloş. Aflu cu uimire că ne apreciază muci, sunt convins, nici măcar nu ştie cum se numeşte site-ul, l-a scris de două ori. E ca şi cum aş spune că jucătorul meu preferat e Costică Hagi.

Da’ aia e neimportant. Important e că domnul acela veterinar trăgea leul de coadă la zoo. Aia se face la circ nu la zoo. E mişto că l-a crescut, e un gest onorabil din partea lui dar cred că ar fi trebuit să recunoască, măcar un pic, că a fost luat pe val în filmuleţul ăla. Care a apărut într-un moment nepotrivit, exact când copilul unui retardat a fost sfâşiat de un leu.

Se numeşte responsabilitate profesională. E chestia care mă opreşte pe mine ca jurnalist să public numărul de telefon al primarului Scripcaru, de exemplu, cu toate că îl ştiu. Este ceea ce ne desparte pe noi de lumea civilizată“

RASPUNSUL MEU:


Nu am spus ca sunteti site-ul meu preferat si nici macar ca apreciez pe cineva anume de la voi, ci doar ca apreciez articolele. Nu scriu numele site-ului in fiecare dimineata pentru ca e salvat in lista de site-uri care mi se deschid automat, odata cu calculatorul. Daca asta te deranjeaza.... inseamna ca ai o mare problema de orgoliu.

Daca e vorba de greseli sa stii ca nu esti nici tu ocolit de ele, dar nu ma voi cobora la limbajul tau. Asa cum poate gresi oricine, chiar si tu ai facut-o (din viteza sper. Inainte de „dar cred ca ar fi trebuit sa recunoasca...“, ar fi trebuit pusa o virgula, de ex.

DEECI... nu cred ca e cazul sa te consideri fara greseala, domnule „perfect“.

Si... cine sa recunoasca? El nici nu cred ca a vazut postarea voastra.

In alta ordine de idei, filmuletul a aparut in acea perioada, insa nu atunci a fost facut. Si lasand la o parte asta, daca acei copii l-ar fi vazut intrand in cusca sa ii dea de mancare, crezi ca si copiii ar fi facut la fel?

Ba mai mult, pentru ce copiii sunt insotiti de parinti? Cumva ca sa ii lase sa faca ce vor sau sa fie atenti la ei si sa le explice ce au voie si ce nu au voie sa faca?

Din acea filmare, mie mi se pare ca micutii chiar au priceput de ce ei nu au voie sa se apropie.

Daca tie ti se pare normal sa arunci cu noroi chiar si in cei care isi fac treaba, cum putem sa le cerem sa si-o faca la fel de bine in continuare?

Acestea sunt strict niste pareri personale, tocmai din aceasta cauza le postez pe blogul meu personal NU pe site-ul cotidianului la care lucrez.

Ca jurnalist, ar trebui totusi sa iti revizuiesti macar vocabularul.

Eu nu mai comentez pentru ca mai multe cuvinte nu isi au rostul. Nu voi mai raspunde altor comentarii de acest gen pentru ca daca nu ai cu cine... nu ai.


DECAT ATAT!!!

Răutăţi pe site-ul prinbrasov.ro. „Băiatul de la zoo“ nu merita asta

Pe site-ul prinbrasov.com a apărut astăzi o informaţie corectă, dar scrisă într-un mod foarte răutăcios. Mă miră acest lucru pentru că întotdeauna i-am apreciat pentru treaba bine făcută şi obiectivă.

Ca să lămuresc situaţia:

Aici citiţi postarea de pe site-ul prinbrasov.com

De ce mi se pare răutăcioasă postarea? Pentru că cel care a scris articolul, dacă ar fi cunoscut activitatea profesională a „băiatului de la zoo“, nu ar fi putut scrie în stilul ăsta.

Leul pe care „îl trăgea de coadă“ în acel filmuleţ este de fapt Zuri, o leoaică pe care a luat-o acasă şi a crescut-o cu lapte la biberon, ca să nu moară. I-a salvat viaţa cu dragostea pe care i-a oferit-o, dar şi prin cunoştinţele căpătate în anii de şcoală.


Aici o sa poti citi o parte din povestea leoaicei Zuri: http://www.adevarul.ro/locale/brasov/EXCLUSIV-Leoaica-Zuri-primit-cadou_0_93590798.html


Cei care asistau la scena aia ştiau povestea, după cum se poate auzi şi pe filmare. Chiar şi copiii ştiau că ei nu au voie să facă aşa ceva pentru că pe ei animalele nu îi cunosc.

Un medic veterinar care să pună atata pasiune în munca lui se va găsi foarte greu. Unde mai pui că pe el îl cunosc toate animalele de acolo şi era mult mai simplu să le trateze fără să le streseze cu metode gen tranchilizante.

Şi să nu uităm că ţarcurile mult mai mari pentru animale şi condiţiile mult mai bune pe care le au acestea acum, în comparaţie cu cele pe care le aveau acum câţiva ani, li se datorează tot lui, în nici un caz conducerii care trimitea toţi jurnaliştii către veterinarul Ion Brumar, indiferent de subiectul abordat.

De ce? Pentru că era singurul care chiar se preocupa şi îl interesa soarta Grădinii Zoologice. Poate tocmai din acest motiv până şi lupii sau porcii mistreţi se apropiau de gard când îl vedeau. Ştiau cui îi datorează traiul mai bun din ultima perioadă.

Cu toate astea, el nu s-a lăudat niciodată cu adevăratele lui reuşite tocmai pentru că, aşa cum spune des, el nu face asta pentru imagine, ci pentru animalele pe care le îngrijeşte. De multe ori l-am convins foarte greu să mă lase să scriu despre el.

Chiar şi când a salvat-o pe Zuri, când nimeni nu i-ar fi dat nici o şansă, pentru el a fost un gest absolut normal,nimic de dat presei. Mi-a luat ceva timp să îl conving să facem articolul.

Dacă are nevoie de confirmări la ceea ce am scris eu, autorul acelui articol poate întreba pe absolut oricine îndeplineşte o condiţie: a avut ocazia să facă reportaje la Zoo, în ultimii ani.

Este simplu să vorbim în necunoştinţă de cauză şi să acuzăm fără să ştim întreaga poveste. Apropo, putina documetare in plus paote nu ar fi stricat. Demisia şi-a depus-o la începutul lunii, iar astăzi este ultima lui zi de lucru la ZOO.

VIITORUL veterinar, angajat al Grădinii Zoologice Braşov nu va mai exista prea curând. Nu cred că va merge cineva să îşi rişte viaţa cu animalele sălbatice pentru 666,20 de lei, cât a fost ultimul lui salariu.

Soluţia vehiculată este cea a contractării de către primărie a unei firme, un cabinet veterinar, care să se ocupe de acele animale când va avea timp şi cum se va pricepe şi pentru care se vor găsi bani destui.

Trăim în România. Mai mult nu mai am ce să zic.

VEDEŢI MAI JOS POZE CU ION BRUMAR ŞI ZURI















DECÂT ATÂT!!!

luni, 13 septembrie 2010

Îşi susţine pepenii cu ... sutienul!!!

Mulţi nebuni sunt în grădina Domnului şi sunt destui care sar gardu’.

În cazul de faţă .... îl sar probabil de afară în interior ca să vadă cea mai ingenioasă metodă de a creşte ... pepeni.

Pentru că pepenii cădeau din vrej, britanica Rowie Meers din localitatea Swindon a găsit soluţia salvatoare.

Ea îi susţine în sutiene uzate, care au cupe foarte mari, donate de vecinele ei.

Femeia s-a şi pozat cu doi pepeni puşi într-unul dintre sutiene.

Voi vă puteţi închipui ce sâni au vecinele britanicei în cauză?

Las mintea bărbaţilor să zburde



DECÂT ATÂT!!!

SURSA: Can-can

vineri, 10 septembrie 2010

Mama Omida păleşte în faţa lui Sorin Ovidiu Vântu


Într-o zi în care pe toate posturile de televiziune nu vezi altceva decât ştiri şi emisiuni cu şi despre Sorin Ovidiu Vântu, toate ziarele dezvăluie bucăţi din stenogramele pe baza cărora SOV a fost arestat pentru 29 de zile, o ştire despre neamurile mamei Omida a trecut neobservată.

Nepoata, chiar însăşi nepoata inegalabilei Mama Omida a ajuns după gratii.
În timp ce la Bucureşti se fac arestări la nivel înalt, la Braşov se fac reţineri din rândul vrăjitoarelor.

E de-a dreptul hilar, deşi este corect ca aceste aşa zise vrăjitoare, ghicitori în palmă sau ghioc, să ajungă acolo unde merită.
Cu toate acestea stau şi mă gândesc, oare nu e adevărată vorba aia: „Nu e prost ăla care cere, ci ăla care dă“?!!

Cât de căpcăun, prost, îngust la minte, trebuie să fii ca să îi dai bani unei „femei de etnie romă“ (ca să mă exprim elegant), doar ca să îţi spună că linia vieţii ţi-e scurtă, o să ai dezamăgiri în dragoste, dar ce e al tău e pus deoparte, că vei avea în viaţă şi dezamăgiri şi bucurii, etc, adică acele lucruri care sunt logice.

Cele mai haioase sunt alea cu „mi-a spus că fiul meu va avea ochii albastri... lol“. Normaaaal ..... că doar din doi părinţi cu ochi albaştri crezi că sunt şanse mari să iasă un copil cu ochii negri?
Doar dacă tatăl e vecinul de palier, ăla care s-a mutat de curând şi atrage privirile tuturor pitzipoancelor din bloc. Dar grijă mare, că dacă e al lui, sunt şanse mari să iasă şi cu tenul mai creol şi atunci să văd ce explicaţii găseşti pentru soţul cu tenul alb şi ochi albaştri.

Numele NEPOATEI nu a fost dat publicităţii de către oamenii legii. Probabil că le e frică şi anchetatorilor să nu li se facă ceva vrăji.


VEZI aici pentru ce a ajuns după gratii nepoata Mamei Omida.


DECÂT ATÂT!!!!

miercuri, 8 septembrie 2010

Primul oraş din România fără semafoare. Este bine sau nu prea?

Braşovul ar putea ajunge primul oraş din România care nu va mai avea semafoare.

Mulţi spun că este o idee genială, dar sunt şi alţii care spun că este o prostie totală.

Este drept că sunt multe sensuri giratorii total imbecile, că intri pe 3 benzi şi ieşi pe două, că şoferii habar nu au că dacă intră pe o bandă, pe aceeaşi trebuie să şi iasă - evident acolo unde există acelaşi număr de benzi. Trecând peste astea, este sau nu adevărat că traficul s-a fluidizat foarte mult în Braşov?

Eu zic că s-a înjumătăţit timpul de ajungere dintr-un capăt în altul al Braşovului, cu maşina.

Pe de altă parte ... oare cu cât a crescut numărul tamponărilor şi a accidentelor cu pietoni în zonele în care există deja sensuri giratorii?

Aşadar... este mai bine cu sensuri giratorii sau este mai rău?

De ce vrea primaru’ Scripcaru să renunţe la semafoare, citiţi AICI.

DECÂT ATÂT!!!

duminică, 5 septembrie 2010

Bere pentru sânge! Asta da „afacere“ :)

Urgenţele medicale tot mai frecvente şi lipsa sângelui din spitale le-a deschis imaginaţia reprezentanţilor unui centru de colectare a sângelui din Tacoma, Washington.

Cascade Regional Blod Service a devenit celebru peste noapte după ce a găsit o metodă cel puţin originală pentru a-i face pe oameni să doneze sânge. Care? Bere contra sânge!!!

Mai exact: fiecare donator de sânge primeşte din partea centrului câte o bere.

Neobişnuita metodă de promovare a beneficiat de sprijinul a 6 pub-uri şi berării.

Imediat după mediatizarea metodei de „recompensare“ a donatorilor de sânge, la uşa centrului de colectare s-au format cozi de zeci de metri, spun reprezentanţii centrului.

Oare pe câte sute de metri s-ar întinde cozile dacă s-ar introduce o asemenea răsplată a „bunilor samariteni“ din România?

DECÂT ATÂT!!!

sâmbătă, 28 august 2010

Cu morţii la conducere! Merge şi aşa…

Că România este ţara tuturor posibilităţilor, nu mai e un secret pentru nimeni. Dar chiar la a pune pe funcţie de conducere un … MORT, asta întrece orice închipuire de-a mea.

Nu este nici o gluma macabră, nici vreo farsă pentru familia omului decedat în urmă cu mai bine de 10 luni.

Pentru ca totul să fie perfect, pentru a nu uita cireaşa de pe tort, totul s-a întamplat la cel mai înalt rang, la Ministerul Agriculturii.

Radu Gheorghe a decedat în urmă cu zece luni, la trei luni după ce a fost demis din funcţia de director economic din cadrul Direcţiei de Agricultură şi Dezvoltare Rurală. Cu toate acestea, reprezentanţii Ministerului Agriculturii l-au repus în funcţie în urma hotărârii unei instanţe de judecată.

Se întâmplă la Călăraşi. În România secolului 21.

DECÂT ATÂT!!!

miercuri, 19 mai 2010

Marele protest - o piesă de teatru

Am urmărit astăzi, cu un oarecare zâmbet la colţul gurii, cum zeci de mii de oameni au protestat, dacă se poate spune aşa, în faţa Guvernului. Nu zic, am văzut şi ochi în lacrimi şi pensionari luaţi cu ambulanţa/SMURD-ul.

Dar am văzut în imaginile transmise de canalele de televiziune foarte mulţi oameni care râdeau de parcă erau acolo pentru un concert. Şi ca să fie tacâmul complet, chiar s-a lăsat cu un concert: cel al lui CEREBEL.

Cu siguranţă de astăzi are parte de mult mai multă popularitate decât până acum şi tot cu siguranţă, a fost concertul cu cel mai mare public susţinut vreodată de el.

Pe lângă „măreţul“ concert a mai fost şi binecunoscutul Dans al Pinguinului în varianta Sindicaliştilor. Poate m-ar fi impresionat şi aş fi acceptat că este „varianta sindicaliştilor“, dacă nu aş ştii că NU este aşa. Această variantă am ascultat-o pentru prima dată în urmă cu aproape un an, de pe telefonul unei colege de breaslă.

Aşa că.. sincer. Cu toate motivele reale care exista pentru un astfel de protest de amploare, cel de astăzi mi s-a părut doar o piesă de teatru bine pusă în scenă. Nici măcar „foarte bine“ nu pot să spun pentru că dacă era aşa aş fi văzut doar români trişti şi revoltaţi, în nici un caz zâmbete, concerte şi dansuri.

DFECÂT ATÂT!!!

sâmbătă, 15 mai 2010

Mozart - manelistul

Că salariile şi pensile scad, am înţeles. Că vor veni vremuri grele, am început să mă obişnuiesc cu ideea.
Că există o posibilitate destul de mare ca Băsescu să aibă dreptate măcar cu un singur lucru, şi anume că 99% dintre români sunt manelişti, cred că pot să accept.

Dar că piesele lui Mozart sunt folosite pe manele, nu cred că voi putea vreodată să accept.
Orice urmă de speranţă că mai există o urmă de bun simţ în români, s-a dus drept dracului când am aflat că Simfonia 40 a lui Mozzart a fost folosită pentru succesul unei execrabile manea.
Nu vă spun cine „cântă“ pentru că ar însemna doar să îi fac reclamă şi accesări pe youtube. Căutaţi singuri dacă vreţi.

UITE AICI ÎNCEPUTUL UNEI BĂTĂI DE JOC INFERNALE


DECÂT ATÂT!!!

marți, 11 mai 2010

Un fleac! Ne-au ciuruit!!!!

Asta putem spune noi acum, după câteva luni de la instalarea „noului“ guvern Boc.

NE-AU CIURUIT şi încă mai trag ultimele gloanţe, ca să fie absolut siguri că nu ne mai ridicăm de jos. Doamne fereşte să mai răsufle cineva în ţara asta. Numai ei au dreptul să respire aer proaspăt, cu iz de verde, de ordinul milioanelor.

Pentru cei care sunt prea „ciuruiţi“ ca să mai priceapă subtilităţile, este vorba de milioanele de euroi şi dolărei furate până la epuizare din visteria ţării, din buzunarele noastre, din ţara pentru care au murit atât de mulţi în urmă cu mai bine de 20 de ani.

Unii mai cred încă într-o minune. Alţii propun mişcări de stradă. Alţii sunt conştienţi că suntem deja „pe moarte“ şi, spre deosebire de strămoşii noştri, nu mai suntem în stare să ne adunăm ultimele puteri ca să îi ciuruim noi pe ei.

Ne lăsăm ciuruiţi cu o nonşalanţă pe care cred că o invidiază o lume întreagă.

Ne-a obosit atât de mult lupta pentru traiul de până acum, încât nu mai avem putere să luptăm pentru viaţă.

Una dintre colege spunea astăzi că noi facem parte din generaţia care ştie încă ce înseamnă să ai lumină, mâncare şi apă cu porţia, care ştie ce înseamnă să înveţi la lumina lumânării, aşa că ne vom adapta mai uşor.

Dar mă întreb eu: trebuie să ne întoarcem şi să ne readaptăm la ce a fost în trecut?

Sau mai bine ar fi să putem privi spre viitor fără să ne treacă prin cap imagini cu zecile de oameni care se sinucid zilnic.

Oameni care se simt neputincioşi şi sunt îngroziţi că nu mai au ce să pună pe masă, fără să mai pună la socoteală ratele, întreţinerea, facturile.

Şi pentru că românii ştiu să facă şi haz de necaz înainte de a-şi pune ştreangul de gât, au apărut evident şi bancuri noi. „Ştii cum bate la uşă dezastrul, în România? Boc, Boc“

DECÂT ATÂT!!!

marți, 30 martie 2010

Bătaie de joc sau doar minte puţină?

De unde lăudam zilele astea autorităţile că municipiul nostru înfloreşte, că pe peste tot vezi angajaţi ai firmelor contractate de primărie care muncesc, sapă straturile, vopsesc stâlpii, pun borduri, astupă gropile şi aşa mai departe, toate astea bune sunt aproape şterse cu buretele de o decizie absolut uimitoare.
ÎN BRAŞOV SE VA CIRCULA CU 45 KM/H.

Mi se pare absolut aberant!!! Numai ca idee şi deja mi se face greaţă. Nu ştiu de ce, îmi dă sentimentul că primarul nostru preaslăvit vrea să iasă din nou în evidenţă. Cred că a cam intrat într-un con de umbră şi nu ştie ce să mai facă să mai audă ţara de el.

Cum se poate ca într-un oraş ca al nostru, cu un trafic sistematizat pentru fluidizare, în care s-au făcut eforturi pentru acest lucru, să se vină acum cu beţe în roate sau mai exact cu frâne la roţi?

Aş fi foarte curioasă dacă Scripcaru, sau vreunul de la poliţie, sau vreun consilier local, merge cu 45 de km/h când traficul nu este aglomerat.

Auzi motiv!!! Să reducă zgomotul ambiental. Păi stimaţilor, maşina mea, furia mea roşie, veche de 22 de ani, face zgomot mai mare la viteza aia. De ce? Pentru că, pe încercate, la 45 km/h sunt între viteze. Este subturată sau prea turată, deci... am de ales. Ori îmi fac maşina mea praf, ori fac zgomot şi mai mare.

Şi să nu aud comentarii de genul: ia-ţi maşină mai bună! La aşa ceva nu pot să dau decât un singur răspuns: dacă îmi daţi voi bani de alta, îmi iau.

VEZI AICI DE CE VOR CONSILIERII SĂ ADOPTE ACEASTĂ HOTĂRÂRE

DECÂT ATÂT!!!

miercuri, 24 martie 2010

Visele mele ........

Un gând fugar mi-a străbătut mintea. Iniţial nu l-am băgat în seamă, dar s-a întors şi e al dracului de insistent. Deşi câteodată mă mai amăgeşte cu plecarea, stă după colţ şi pândeşte un moment de neatenţie ca să se poată strecura din nou în mintea mea. Aş pleca, aş fugi de el cât m-ar ţine picioarele! Aş pleca .... şi totuşi nu prea ....

Aş vrea să zbor alături de rândunici, aş vrea să mă târăsc ca o omidă şi să cunosc secretele ei, aş vrea să străbat munţii şi marea cu viteza gândului, aş vrea să vizitez şi să văd toate minunile lumii. Mai ales pe cele neştiute decât pe cele ştiute.



Mi-e dor de vuietul mării, mi-e dor de pescăruşi, mi-e dor de răsăritul şi mai ales de apusul soarelui în mare. Nisip, scoici care îmi înţeapă tălpile goale şi pielea mea arsă de soare. Mi-e dor de pielea mea bronzată, de razele fierbinţi care mă gonesc în mare şi de briza de la lăsarea întunericului. Şi revin cu picioarele pe pământ şi cu capul în nori, cum sunt eu de obicei.



Hmmmm, ce bine a fost să visez :P

DECÂT ATÂT!!!

luni, 8 martie 2010

Pentru cine se simte femeie (nu facem discriminare)

Nu am timp prea mult astăzi aşa că prefer să fiu scurtă şi concisă. Fetelor, femeilor, mamelor şi bunicilor din toată lumea, vă urez să aveţi parte de cea mai frumoasă primăvară din viaţa voastră.

Dacă vezi că soarele-ţi râde prin păr, dacă simţi miros de ghiocei, dacă auzi ciripit de păsărele, atunci înseamnă că trăieşti o nouă primăvară…pe care ţi-o doresc cu mult mai frumoasă decât precedentele!!!!“ (sau că ai început să înnebuneşti pentru că şi păsările au făcut cale întoarsă spre ţările calde din cauza temperaturilor astea).




Vă pup, vă sun eu :))

DECÂT ATÂT!!!

joi, 18 februarie 2010

Şi cadavrele fac sex :))

Nu doar la noi în ţară apar tot felul de ciudaţi care încearcă sa iasă în evidenţă prin lucruri care mai de care mai … ciudate. Cred că orice ar face un român nu va putea vreodată să îl egaleze pe Gunther von Hagens, din Germania. Tipul plastinează cadavrele şi face din ele … opere de artă. Sau cel puţin aşa susţine „artistul“.

Nu vă mai plictisesc şi vă las să vedeţi nişte poze din ultima lui expoziţie care a fost interzisă în Germania, în luna iulie a anului trecut.






Hagens, în vârstă de 64 de ani, oferă şi spectacole zilnice, sub numele Teatrul Anatomic, în Berlin. Spectatorii privesc cum sunt disecate corpurile, iar organele şi bolile de care au suferit le sunt arătate şi explicate pe larg.

DECAT ATAT!!!

miercuri, 27 ianuarie 2010

Idiosincrazia dilematică

Nu ştiu de ce şi unde şi când. Nu ştiu nici măcar cine sau în ce scop.

Habar nu am pentru ce şi cu atât mai mult nu ştiu pentru cine.

Şi… aşa cum nu pricep în ce univers şi în ce vremuri, nu pricep nici „idiosincrazia dilematică ce îşi reverberează atenuant ecourile absconse protoarmonice din spatele semitranscendent şi disonant al obscurantismului incandescent de sorginte medievală, capsulând filonul crepuscular sincretic şi aluziv metempsihotic al transmigraţiei alchimice înspre circumvoluţiunile interioare ale epocii istorice care tind să formeze adevărate supape paleontologice înspre propensiunea paradigmelor de orientare paseistă“... părerea mea ...

Hmmmm… not me! Really…. not me!!! )

DECÂT ATÂT!!!

marți, 26 ianuarie 2010

Negru a fost, negru rămâne

Am primit recomandarea a doi oameni, dragi mie, să îmi schimb culoarea fundalului de pe blog. Am încercat, am întrebat şi pe alţii ce culoare arată mai bine. Sincer, chiar am vrut, dar nu mi-a plăcut nimic altceva. Și m-am gândit apoi că dacă nu îmi va plăcea mie, nu mă va atrage nimic să mai scriu în el.

Deci... îmi pare rău pentru cei care nu vor mai intra pentru că e obositor și greu de citit. Tot ce am putut să fac a fost să îi dau o nuanță puțin mai deschisă a negrului. Mai mult nu m-a lăsat sufletul (despre care unii ar zice că e la fel de negru ca fundalul :D ).


PS. Salutare again si multam de comenturi.

DECÂT ATÂT!!!

luni, 18 ianuarie 2010

Nu, nu şi nu!

NU ... nu sunt o negativistă şi NU, nu am uitat de blog. Am fost „oprită forţat“, dacă pot spune aşa. Şi NU, nu vă spun de ce sau cu ce.

Important este că I’m alive and I’m baaaack!!!

Ok. Ideea este că voi începe din nou să scriu pe blog. Ce? Habar nu am. Dar voi scrie. După o pauză mult prea lungă pentru mine, voi scrie din nou. Este pentru prima dată de când lucrez în mass-media când nu am scris nici măcar un sfert de ştire, articol, etc, timp de trei săptămâni. Aşa că... e clar că voi scrie şi voi scrie şi voi scrie... până când îmi potolesc setea de scris, dacă se poate aşa ceva.

Și scuze de întârziere: LA MULȚI ANI, sănătate și un dram de noroc. Și să știți că cine spune doar: sănătate ca-i mai bună decât toate nu se gândește prea bine. Sănătate au avut și cei de pe Titanic, norocul le-a cam lipsit.

AMR: 2 zile până mă întorc la muncă

DECÂT ATÂT!!!