luni, 16 noiembrie 2009

Recomandarea medicului: vin fiert sau ţuică fiartă. Dacă nu... măcar un wisky!

Isteria care a cuprins întreaga lume era gata, gata să mă cuprindă şi pe mine. Asta cu toate că (părerea mea cel puţin) sunt o fire cerebrală, care nu intră în panică prea uşor şi genunchii încep să-mi tremure după ce a trecut pericolul, oricare ar fi el.

Aşadar…..! GRIPA PORCINĂ!!! AOLEU!!! DACĂ ASTA AM? Mai bine fug pe la toţi doctorii din oraş să îmi spună ce să fac, să bage pastile cu pumnul în mine, să mă fac bine. Vă spun eu. Nici o şansă. Capul nu mai au cum să mi-l rezolve!

Partea cea mai frumoasă a venit după ce am alergat câteva ore bune între doctori pe care nu îi găseam şi Spitalul de Infecţioase unde era coadă şi nu aveam chef să stau.Am reuşit într-un final să ajung şi la doctoriţa mea de familie. Nu era, dar avea un înlocuitor.
O doctoriţă convinsă că toate pastilele din lume nu fac cât O BEŢIE ZDRAVĂNĂ. „Dacă ajungi să vezi dublu, înseamnă că a doua zi nu o să mai ai nimic“, mi-a spus ea.

Şi uite aşa am plecat de acolo cu diagnosticul de viroză şi convinsă că trebuie să beau câteva căni de vin fiert sau câteva pahare de ţuică fiartă. Dacă nu, măcar nişte wisky, ca să omoare microbii, după cum tot ea mi-a spus.

Aşadar, vă rog să încercaţi să mă înţelegeţi în următoarele zile. Nu mi-a murit şi ultimul neuron. Este puţin ameţit sau mahmur, depinde de moment! Sper doar când şi-o reveni, să nu mai tuşesc şi nasul meu să nu mai fie ca un robinet.

P.S. Am ales varianta vin fiert cu scorţişoară, măr, gutuie şi zahăr vanilat. Vi-o recomand şi dacă nu aveţi viroză. :D


DECÂT ATÂT!!!

vineri, 13 noiembrie 2009

Violatorii de babe sunt printre noi!!!

Nu mai e „la modă“ violarea tinerelor prostuţe care pleacă din cluburi singure. Nici a celor care intră în scara blocului şi în lift cu bărbaţi pe care nu îi cunosc. Nici măcar drogarea lor în baruri sau la chefuri.

VIOLAREA BĂTRÂNELOR este cea mai nouă pasiune a obsedaţilor sexuali. Cu cât au mai mulţi ani, cu atât sunt mai apetisante pentru ei. În mai puţin de o săptămână au fost violate două femei în vârstă. Foarte în vârstă.

În ritmul ăsta, în câţiva ani o să ajungă minorii să scoată cadavrele din morminte ca să le „violeze“. O să se treacă de la gerontofilie dusă la extrem, la necrofilie.

Ca să vezi că nu vorbesc tâmpenii citeşte:

O bătrână de 71 de ani a fost violată de un minor


O bătrână de 91 de ani a fost violată de un tânăr de 26 de ani

Şi se mai spunea de motociclişti că sunt satanişti, violatori de babe :))


DECÂT ATÂT!!!

joi, 12 noiembrie 2009

S-a întors lumea pe dos!!!!!!!!

Am avut ieri o mare surpriză. Am râs copios iniţial. După care mi-am dat seama că situaţia pe cât e de hilară, pe atât de imbecilă.

Înercând să aflu câte plângeri de abuz asupra minorilor au fost înregistrate pe parcursul acestui an prin Tel Verde, am avut marea surpriză să aud că dintr-un total de 48, doar 12 au fost reale. Restul? Copii prea răsfăţaţi probabil.

Îndrăznea vreunul dintre noi să se plângă că îl urechea mama sau tata că venea cu notă mică? Ne reclamam părinţii că ne pun să învăţăm sau să ne facem curat în camere? Doamne fereşte de aşa ceva. Şi poate tocmai din cauza asta am şi reuşit să facem ceva în viaţă.

Ei bine... copiii din ziua de azi (şi acu vorbesc ca o bunică)... îşi reclamă părinţii pentru aşa ceva. Mi se pare stupid, absurd, ilogic!!!

Ţin să subliniez că nu sunt de acord cu bătaia, nu suport actele de violenţă asupra copilului, dar nici să ajungă cei mici să anunţe Protecţia Copilului pentru că ei nu au chef să înveţe. Păi la aşa o fază nu ar merita chiar să îi baţi.

Părerea mea!

Citeşte AICI despre ultimele realizări ale Protecţiei Copilului pentru a-i putea ajuta pe copiii cu adevărat maltrataţi.

DECÂT ATÂT!!!

marți, 10 noiembrie 2009

Calitatea medicilor din Spitalul Judeţean – îndoielnică sau nu?

Unul dintre cei care a comentat la articolul anterior mă întreba când voi vorbi despre calitatea medicilor de la noi. Este într-adevăr un subiect fierbinte pentru mulţi. O să dau câteva exemple de „profesionalism“ în Spitalul Judeţean. Nu voi da însă nume pentru că nu îşi au rostul.

Aşadar:

O să enumăr numai trei întâmplări din experienţa mea cu Spitalul Judeţean. De data aceasta legate de profesionalismul medicilor, nu de condiţiile de acolo.

Toate s-au întâmplat în mai puţin de o jumătate de an:

1. Bunicii mele îi era foarte rău şi avea febră mare. Ajungem la urgenţe, mă întâlnesc cu medici cunoscuţi şi în care aveam încredere. Au preluat-o imediat, au pus-o pe perfuzii şi i-au făcut analizele. Mă aşteptam să o interneze. Ei bine... nu. Au venit analizele şi ne-au spus că e numai o simplă infecţie urinară şi că poate pleca acasă. Numai noi ştim cum a trecut acea noapte. Dimineaţa, la prima oră, l-am sunat pe un medic de la alt spital braşovean şi în mai puţin de o oră era internată. Avea pleurită, adică inflamarea stratului de ţesut subţire care acoperă plămânii şi îmbracă cutia toracică. Aceasta i-ar fi fost fatală dacă mai stătea acasă câteva zile.

2. Mama mea a ajuns tot la urgenţele Spitalului Judeţean cu o durere acută de stomac. Nu veţi ghici ce diagnostic i s-a pus: infecţie renală  Ce are stomacul cu infecţia renală, nu ştiu. O fi avut şi aşa ceva, nu zic, dar pe ea o durea în continuare stomacul. Evident că am apelat din nou la bunătatea aceluiaşi medic de mai sus şi a stat şi ea internată aproape două săptămâni pentru că afecţiunile erau mai multe şi ceva mai grave. Şi în ziua de astăzi este pe regim şi va trebui să îl ţină toată viaţa.

3. Al treilea caz este poate cel mai tragic. Un domn a ajuns la spital în urma unui accident. „Nu are decât cu genunchiul probleme. Îl operăm dimineaţă“, i-a spus un doctor cunoştinţei mele care era cu el. Până dimineaţa omul a murit. Avea şi alte probleme nedepistate de un medic plin de „profesionalism“.


E adevărat că nu toţi intră în aceeaşi oală, că sunt plătiţi prost, că organismul uman este complex, că este o meserie grea, că fac gărzi peste gărzi ca să poată lua bani mai mulţi sau ca să suplinească lipsa medicilor. Au foarte multe „circumstanţe atenunante“ de partea lor şi sunt de acord cu ele. Cu toate astea eu zic că mai bine laşi locul unuia care se implică trup şi suflet în meseria asta decât să moară din cauza ta oameni care dacă ar fi consultaţi cum ar trebui ar mai putea trăi mult şi bine.

Pe de altă parte pot da şi câteva nume de oameni integri şi care chiar ştiu să îşi facă meseria. Unul dintre ei, din punctul meu de vedere, este doctorul Iosif Şamotă. Două persoane dragi mie merg pe picioarele lor acum, datorită lui. Uneia dintre ele nu i se mai dădea nici o şansă de recuperare a piciorului.

PS: Cei care vreţi, scrieţi şi voi experienţele voastre din spitalele braşovene. Poate cineva se va simţi destul de ofensat încât să încerce să schimbe ceva. Sau măcar să dea nişte explicaţii

PS1: Vă rog scrieţi un nume, chiar dacă nu pe cel real, ca să ştiu cui îi dau răspunsuri :). Pentru asta, după ce scrieţi, daţi un click la „Selectaţi profilul“, apoi selectaţi Nume/Adresă URL. Scrieţi un nume şi click pe postare. Prima dată o să vă spună că nu se poate, dar dacă mai daţi încă o dată clik o să fie ok.

DECÂT ATÂT!!!

sâmbătă, 7 noiembrie 2009

Cearceafuri pătate şi boschetari ca la hotel, în Spitalul Judeţean

V-am promis că voi reveni cu o altă poveste de groază din Spitalul Judeţean Braşov. Cu aceeaşi ocazie descrisă în ultima postare, am putut să văd şi alte lucruri care m-au îngrozit. În acelaşi salon cu prietena mea era lăsat să doarmă un om al străzii. Se vedea clar că nu este sub nici un tratament. Mirosea îngrozitor evident şi era acoperit cu pătura de pe patul prietenei mele. Pentru că nu erau locuri libere în alte saloane am fost nevoite să aşteptăm acolo până i s-a terminat perfuzia.



Am făcut rost de o pătură din alt salon pentru că nu era tocmai cald. Nu a mai contat că era ruptă pe toate părţile şi zgâria de abia o puteai ţine pe tine.
Cearceafurile erau absolut îngrozitoare.




Pete mari şi galbene tronau pe ele şi erau umede de nu te duceau cu gândul decât la necesităţi fiziologice nespălate. „Nu vă uitaţi aşa urât că sunt curate cearceafurile. Sunt doar pete de sânge“, ne-a dat repede explicaţii o infirmieră de acolo.




Am înghiţit în sec amândouă. Fata se simţea mult prea rău ca să ne putem permite „luxul“ de a comenta ceva. Abia după ce şi-a mai revenit am ieşit din salon şi o doctoriţă foarte drăguţă ne-a lăsat să mergem în salonul proaspăt renovat, să stăm pe o bancă, pentru că paturile în continuare erau ocupate toate. „Da, vă înţeleg. E greu de stat în mirosul ăsta. Dacă domnişoara se simte mai bine puteţi sta pe băncuţă acolo“, ne-a spus femeia, pe un ton înţelegător.

Situaţia pentru mine este foarte clară. Boschetari, cerşetori, oameni ai străzii, sau cum le-o mai spune, folosesc Spitalul Judeţean drept hotel. Un loc călduţ în care să doarmă şi ei puţin, că paznicilor de la intrare le e mai milă de ei decât de cei care ajung cu adevărate probleme de sănătate acolo.

Locul este uneori şi curat dacă este vreun pat liber în salonul proaspăt renovat, dar în care nu se schimbă cearceafurile decât după cel puţin cinci pacienţi. Şi asta am văzut tot cu aceeaşi ocazie din păcate.
Asta e România secolului 21! Ăsta e Braşovul modern şi turistic. Aceasta este faţa pe care o văd turiştii străini care îşi rup picioarele la ski în Poiana Braşov.

DECÂT ATÂT!!!