miercuri, 19 mai 2010

Marele protest - o piesă de teatru

Am urmărit astăzi, cu un oarecare zâmbet la colţul gurii, cum zeci de mii de oameni au protestat, dacă se poate spune aşa, în faţa Guvernului. Nu zic, am văzut şi ochi în lacrimi şi pensionari luaţi cu ambulanţa/SMURD-ul.

Dar am văzut în imaginile transmise de canalele de televiziune foarte mulţi oameni care râdeau de parcă erau acolo pentru un concert. Şi ca să fie tacâmul complet, chiar s-a lăsat cu un concert: cel al lui CEREBEL.

Cu siguranţă de astăzi are parte de mult mai multă popularitate decât până acum şi tot cu siguranţă, a fost concertul cu cel mai mare public susţinut vreodată de el.

Pe lângă „măreţul“ concert a mai fost şi binecunoscutul Dans al Pinguinului în varianta Sindicaliştilor. Poate m-ar fi impresionat şi aş fi acceptat că este „varianta sindicaliştilor“, dacă nu aş ştii că NU este aşa. Această variantă am ascultat-o pentru prima dată în urmă cu aproape un an, de pe telefonul unei colege de breaslă.

Aşa că.. sincer. Cu toate motivele reale care exista pentru un astfel de protest de amploare, cel de astăzi mi s-a părut doar o piesă de teatru bine pusă în scenă. Nici măcar „foarte bine“ nu pot să spun pentru că dacă era aşa aş fi văzut doar români trişti şi revoltaţi, în nici un caz zâmbete, concerte şi dansuri.

DFECÂT ATÂT!!!

sâmbătă, 15 mai 2010

Mozart - manelistul

Că salariile şi pensile scad, am înţeles. Că vor veni vremuri grele, am început să mă obişnuiesc cu ideea.
Că există o posibilitate destul de mare ca Băsescu să aibă dreptate măcar cu un singur lucru, şi anume că 99% dintre români sunt manelişti, cred că pot să accept.

Dar că piesele lui Mozart sunt folosite pe manele, nu cred că voi putea vreodată să accept.
Orice urmă de speranţă că mai există o urmă de bun simţ în români, s-a dus drept dracului când am aflat că Simfonia 40 a lui Mozzart a fost folosită pentru succesul unei execrabile manea.
Nu vă spun cine „cântă“ pentru că ar însemna doar să îi fac reclamă şi accesări pe youtube. Căutaţi singuri dacă vreţi.

UITE AICI ÎNCEPUTUL UNEI BĂTĂI DE JOC INFERNALE


DECÂT ATÂT!!!

marți, 11 mai 2010

Un fleac! Ne-au ciuruit!!!!

Asta putem spune noi acum, după câteva luni de la instalarea „noului“ guvern Boc.

NE-AU CIURUIT şi încă mai trag ultimele gloanţe, ca să fie absolut siguri că nu ne mai ridicăm de jos. Doamne fereşte să mai răsufle cineva în ţara asta. Numai ei au dreptul să respire aer proaspăt, cu iz de verde, de ordinul milioanelor.

Pentru cei care sunt prea „ciuruiţi“ ca să mai priceapă subtilităţile, este vorba de milioanele de euroi şi dolărei furate până la epuizare din visteria ţării, din buzunarele noastre, din ţara pentru care au murit atât de mulţi în urmă cu mai bine de 20 de ani.

Unii mai cred încă într-o minune. Alţii propun mişcări de stradă. Alţii sunt conştienţi că suntem deja „pe moarte“ şi, spre deosebire de strămoşii noştri, nu mai suntem în stare să ne adunăm ultimele puteri ca să îi ciuruim noi pe ei.

Ne lăsăm ciuruiţi cu o nonşalanţă pe care cred că o invidiază o lume întreagă.

Ne-a obosit atât de mult lupta pentru traiul de până acum, încât nu mai avem putere să luptăm pentru viaţă.

Una dintre colege spunea astăzi că noi facem parte din generaţia care ştie încă ce înseamnă să ai lumină, mâncare şi apă cu porţia, care ştie ce înseamnă să înveţi la lumina lumânării, aşa că ne vom adapta mai uşor.

Dar mă întreb eu: trebuie să ne întoarcem şi să ne readaptăm la ce a fost în trecut?

Sau mai bine ar fi să putem privi spre viitor fără să ne treacă prin cap imagini cu zecile de oameni care se sinucid zilnic.

Oameni care se simt neputincioşi şi sunt îngroziţi că nu mai au ce să pună pe masă, fără să mai pună la socoteală ratele, întreţinerea, facturile.

Şi pentru că românii ştiu să facă şi haz de necaz înainte de a-şi pune ştreangul de gât, au apărut evident şi bancuri noi. „Ştii cum bate la uşă dezastrul, în România? Boc, Boc“

DECÂT ATÂT!!!