miercuri, 7 octombrie 2009

Chemaţi ambulanţa sau SMURD-ul, nu taxiul

E pe bune! Dacă vă e rău şi vreţi să ajungeţi la secţia de urgenţe a Spitalului Judeţean Braşov, nu apelaţi la taxi sau la vreun prieten care să vă ducă acolo. Mai bine sunaţi la 112 şi staţi liniştiţi acasă până vine o maşină de urgenţă. Cei care nu aţi păţit-o, poate vă întrebaţi de ce?! Hai să vă povestesc cum merge sistemul sanitar de la noi. Mergi cu ambulanţa sau SMURD-ul? Ai o urgenţă adevărată. Ai reuşit să ajungi pe picioarele tale acolo? Nu ai nimic, poţi să aştepţi.


Am ajuns zilele trecute la urgenţe cu o prietenă. Fetei îi era foarte, foarte rău şi ne-am hotărât să mergem la spital cu maşina mea, tocmai pentru a nu mai aştepta după o maşină de urgenţe. Drumul ni s-a părut amândurora îngrozitor de lung pentru că ea se simţea din ce în ce mai rău. Odată ajunse la spital, nu am reuşit să ajungem „de urgenţă“ la un medic pentru că un paznic s-a postat în faţa uşii după care ne-a arătat că mai sunt încă 10 oameni care aşteaptă acolo. Cu toate că nu vedeam pe nimeni căruia să îi fie cu adevărat rău acolo, nu se ţinea nimeni de cap, burtă, mână sau mai ştiu eu ce, noi totuşi trebuia să aşteptăm.

La începutul anului, toată presa vuia că urgenţele vor primi bileţele colorate care să le arate medicilor cât de gravă este starea de sănătate a pacientului. Dar cine să dea acele bileţele? Paznicul? După aproximativ 10 minute când a văzut omul că fetei chiar îi e rău şi e la un pas de leşin, i-a rugat pe ceilalţi să nu se supere că ne va lăsa pe noi să intrăm în faţă. Buuun! M-am lămurit atunci. Bileţelul roşu, sau ce culoare o fi corespunzând stării pe care o avea această fată, este de fapt unul fictiv, trierea urgenţelor fiind făcută de acel om de pază care s-a dovedit a fi până la urmă foarte binevoitor.

Am răsuflat uşurate. Am reuşit să trecem de prima uşă. Ne-am izbit însă de a doua.


Nu vreau să vă plictisesc prea mult astăzi aşa că voi face din această poveste un serial. Zilele viitoare o să vă povestesc despre boschetarul care dormea pe patul de lângă cel în care stătea prietena mea şi despre cearşeafurile şi păturile de pe vremea lu’ împuşcatul, cel puţin. O să postez şi ceva poze în acest sens. Se pare că Spitalul Judetean este uneori mai accesibil unui om al străzii care vrea să se odihnească la căldură, decât unui pacient cu probleme de sănătate reale.

Aşadar, NU MERGEŢI CU TAXIUL SAU CU MAŞINA PERSONALĂ LA URGENŢE!!! DACĂ FACEŢI ASTA, NU VEŢI REPREZENTA UN CAZ DE URGENŢĂ PENTRU …. PAZNIC, ceea ce e cel mai grav pentru că nu veţi putea trece de el până nu se va convinge că vă e foarte rău.

Pentru astăzi,

DECÂT ATÂT!!!

6 comentarii:

  1. M-aş oferi voluntar să aibă o urgenţă paznicul... Nu, nu! Nuuu, l-aş pocni! Poate se va împiedica singur de ceva şi ar nimeri taman peste mâna mea închisă în semn de protest sau... cine ştie de vreo uşă sau două...:)

    RăspundețiȘtergere
  2. Treaba cu paznicul e chiar noua, pentru ca pina acum timpul de asteptare era stabilit la triere, acolo unde intrai mai intii sa te inregistrezi si sa iti spuna o asistenta unde sa mergi. Cel putin in urma cu doua luni asa era, pentru ca Razvan a ajuns atunci la Urgente. Iar daca un paznic a ajuns sa dicteze la UPU atunci e f rau. Dumnezeu cu mila!

    RăspundețiȘtergere
  3. P.S. In schimb pot spune ca la Infectioase lucrurile merg spre bine. Ptr ca zilele trecute am ajuns acolo la urgente cu copilasul si am gasit niste dr. si asistente f dragute.

    RăspundețiȘtergere
  4. Mda. Stiu ca asistenta de la triere ar fi trebuit sa decida, dar nu am ajuns nici la ea pana cand nu ne-a lasat paznicul. Trierea nu am mai mentionat-o pentru ca acolo totul a decurs foarte repede.

    Cat despre asistentele si medicii din Judetean nu am ce sa comentez. S-au purtat muuult mai bine decat ma asteptam, cu toate ca nu era niciunul dintre cei pe care ii cunosc acolo.

    RăspundețiȘtergere
  5. Sunt taximetrist si pot sa va spun ca am dus un client la urgenta si paznicii nu vroiau sa ma lase sa intru in curte , si atunci i-am rugat pe ei sa-l ajute pe client si au refuzat . Asa ca am lasat masina in strada si m-am dus eu cu el , va imaginati ce injuraturi mi-am luat de la alti soferi .

    RăspundețiȘtergere
  6. Am fost operata anul trecut de apendicita, pe vremea cand Judeteanul era in renovare si in timpul operatiei, dupa ce medicul deja ma anesteziase si taiase, s-a stins lumina in sala de operatii...pam pam. S-a remediat dupa vreo cateva minute (cam 10 adica in timpul asta poti sa si mori) - mi s-au parut o vesnicie- cand o asistenta a adus o lampa pentru microinterventii. Evident nu era suficient de puternica, asa ca au incercat sa resuciteze lampa stricata, urcandu-se efectiv cu genunchii pe masa de operatie :) si dand cu pumnii in lampa. La finalul operatiei cand deja medicul facea suturile, a intrat in sala si "Dorel" electricianul si mandru de el ne-a anuntat ca a fost vorba de o siguranta sarita. Acum toata faza mi se pare extrem de amuzanta, doar ca ii compatimesc pe medicii profi care trebuie sa isi faca job-ul in conditii ca de razboi :)

    RăspundețiȘtergere