Un stareţ, a cărui faţă se vede clar pe imagini, bate cu o sălbăticie de neimaginat un enoriaş doar pentru că acesta trecea prin curtea mănăstirii şi o asistentă îi lipeşte gura unui bebeluş cu leucoplast pentru că plânge prea mult.
Doi români care au pretenţia să fie numiţi „oameni“. Ba mai mult. Se pretind a fi chiar salvatori. Unul spiritual şi celălalt de vieţi.
Cu toate că dovezile sunt clare, că o ţară întreagă a fost oripilată de gesturile celor doi, că cea mai mică pedeapsă ar fi trebuit să fie cel puţin echivalentă cu ceea ce au făcut ei, ei bine.... au fost declaraţi NEVINOVAŢI.
Incredibil nu? Sau poate nu, având în vedere că trăim în România.
Motivele pentru care i-au declarat nevinovaţi sunt cel puţin absurde.
În cazul preotului Teotim Popa Protosinghel, stareţul mânăstirii de la Murfatlar, Consistoriul monahal a decis astfel: reabilitarea şi repunerea în drepturi a preotului pe motiv că victima suferă de afecţiuni psihice şi a ezitat în identificarea preotului ca fiind agresorul său. Se pare că nici filmul şocant transmis de televiziuni şi pe internet nu a fost de ajuns.
Cu toate că se vede foarte clar faţa agresorului în motivare se mai spune că este posibil să fie vorba de altcineva care doar îi seamănă stareţului (şi care CULMEA, era tot în trecere prin curtea mânăstirii, probabil).
VEZI AICI IMAGINILE ŞOCANTE ŞI EXPLICAŢIILE STAREŢULUI
În cazul asistentei, motivarea a constat în faptul că aceasta nu a fost văzută când a pus leucoplastul, deci acela putea fi pus chiar de mama copilului, adică reclamanta.

Punctul cel mai şocant al motivării ne spune că procedeul „nu a cauzat prejudicii stării copilului“.
Ar fi trebuit oare să moară înecat cu propria salivă ca să fie luat cazul în serios???
Oare ce ar fi fost necesar pentru a-i convinge pe cei care ar trebui să aplice legea să arunce măcar un ochi asupra dovezilor. La ce probe existau, cel puţin în cazul stareţului, nici măcar nu era necesar să se trezească din somn pentru a da un verdict corect.
Se pare totuşi că dorm un somn mult prea adânc: cel al ignoranţei, al mesimţirii, al inconştienţei şi, cine ştie, poate al banilor din plicuri sau valize.
DECÂT ATÂT!!!