Idiosincrazia dilematică

Nu ştiu de ce şi unde şi când. Nu ştiu nici măcar cine sau în ce scop.

Habar nu am pentru ce şi cu atât mai mult nu ştiu pentru cine.

Şi… aşa cum nu pricep în ce univers şi în ce vremuri, nu pricep nici „idiosincrazia dilematică ce îşi reverberează atenuant ecourile absconse protoarmonice din spatele semitranscendent şi disonant al obscurantismului incandescent de sorginte medievală, capsulând filonul crepuscular sincretic şi aluziv metempsihotic al transmigraţiei alchimice înspre circumvoluţiunile interioare ale epocii istorice care tind să formeze adevărate supape paleontologice înspre propensiunea paradigmelor de orientare paseistă“... părerea mea ...

Hmmmm… not me! Really…. not me!!! )

DECÂT ATÂT!!!

Negru a fost, negru rămâne

Am primit recomandarea a doi oameni, dragi mie, să îmi schimb culoarea fundalului de pe blog. Am încercat, am întrebat şi pe alţii ce culoare arată mai bine. Sincer, chiar am vrut, dar nu mi-a plăcut nimic altceva. Și m-am gândit apoi că dacă nu îmi va plăcea mie, nu mă va atrage nimic să mai scriu în el.

Deci... îmi pare rău pentru cei care nu vor mai intra pentru că e obositor și greu de citit. Tot ce am putut să fac a fost să îi dau o nuanță puțin mai deschisă a negrului. Mai mult nu m-a lăsat sufletul (despre care unii ar zice că e la fel de negru ca fundalul :D ).


PS. Salutare again si multam de comenturi.

DECÂT ATÂT!!!

Nu, nu şi nu!

NU ... nu sunt o negativistă şi NU, nu am uitat de blog. Am fost „oprită forţat“, dacă pot spune aşa. Şi NU, nu vă spun de ce sau cu ce.

Important este că I’m alive and I’m baaaack!!!

Ok. Ideea este că voi începe din nou să scriu pe blog. Ce? Habar nu am. Dar voi scrie. După o pauză mult prea lungă pentru mine, voi scrie din nou. Este pentru prima dată de când lucrez în mass-media când nu am scris nici măcar un sfert de ştire, articol, etc, timp de trei săptămâni. Aşa că... e clar că voi scrie şi voi scrie şi voi scrie... până când îmi potolesc setea de scris, dacă se poate aşa ceva.

Și scuze de întârziere: LA MULȚI ANI, sănătate și un dram de noroc. Și să știți că cine spune doar: sănătate ca-i mai bună decât toate nu se gândește prea bine. Sănătate au avut și cei de pe Titanic, norocul le-a cam lipsit.

AMR: 2 zile până mă întorc la muncă

DECÂT ATÂT!!!

De ce Moş Crăciun şi nu Moş Ajun?

E o întrebare care îmi tot vine în minte de ani de zile. Îmi aduc aminte de ea, evident, la fiecare Crăciun.
Dacă e Moş Crăciun de ce vine în ajun? Şi dacă vine în ajun de ce nu i se spune Mos Ajun? Sau Moş Ajun Crăciun?

Poate reuşiţi voi să mă luminaţi.

Fie ca aroma de brad şi portocală, cozonacul cald şi colindele, să vă umple sufletele de bucurie şi linişte.

PS. Nu pot să nu vi-l arăt şi pe Moş Crăciun de România. Se potriveşte perfect cu situaţia din acest an.





DECÂT ATÂT!!!

Dacă nu reuşiţi să zâmbiţi ... vă forţez :))

Asta veţi păţi dacă nu ţineţi cont de sfatul meu din postarea anterioară :))

Sunt de-a dreptul dubioasă!!!

:)) nu vă speriaţi. Nu fac rău. Sunt dubioasă doar pentru mine. Sau na... dacă mai au şi alţii de comentat la partea asta, sunt bine veniţi.

De ce sunt dubioasă? Pentru că nu am intrat încă în hibernare. În fiecare an, cum se lăsa frigul, nu mai eram în stare să fac mai nimic. O amorţeală cruntă îmi cuprindea tot corpul şi mintea şi nu mai reuşeam să îmi revin decât primăvara. Ei bine... da, sunt dubioasă în acest an. Frigul a venit, zăpadă avem din belşug, hainele groase au fost scoase de la păstrare şi eu totuşi sunt plină de viaţă.

M-am plimbat în aceste zile prin ninsoare, pe zăpada frământată de pe trotuare, cu autobuzul... şi nu m-a deranjat deloc. Din contră! Am simţit că trăiesc, că îmi e bine, că .... nefăcând nimic util, fac totuşi ceva.

De câteva ori m-am surprins zâmbind şi mi-am dat seama de asta abia când am văzut alţi oameni zâmbindu-mi.

Încercaţi şi voi să vă plimbaţi şi să ignoraţi frigul, să vă relaxaţi făcând abstracţie de tendinţa de a sta zgribuliţi şi de a ţine ochii în pământ sperând că, dacă nu vedeţi prea multe în jurul vostru, veţi ajunge mai repede la destinaţie.

Poate voi vedea atunci şi mai multe feţe zâmbitoare în jurul meu.

DECÂT ATÂT!!!

Recomandarea medicului: vin fiert sau ţuică fiartă. Dacă nu... măcar un wisky!

Isteria care a cuprins întreaga lume era gata, gata să mă cuprindă şi pe mine. Asta cu toate că (părerea mea cel puţin) sunt o fire cerebrală, care nu intră în panică prea uşor şi genunchii încep să-mi tremure după ce a trecut pericolul, oricare ar fi el.

Aşadar…..! GRIPA PORCINĂ!!! AOLEU!!! DACĂ ASTA AM? Mai bine fug pe la toţi doctorii din oraş să îmi spună ce să fac, să bage pastile cu pumnul în mine, să mă fac bine. Vă spun eu. Nici o şansă. Capul nu mai au cum să mi-l rezolve!

Partea cea mai frumoasă a venit după ce am alergat câteva ore bune între doctori pe care nu îi găseam şi Spitalul de Infecţioase unde era coadă şi nu aveam chef să stau.Am reuşit într-un final să ajung şi la doctoriţa mea de familie. Nu era, dar avea un înlocuitor.
O doctoriţă convinsă că toate pastilele din lume nu fac cât O BEŢIE ZDRAVĂNĂ. „Dacă ajungi să vezi dublu, înseamnă că a doua zi nu o să mai ai nimic“, mi-a spus ea.

Şi uite aşa am plecat de acolo cu diagnosticul de viroză şi convinsă că trebuie să beau câteva căni de vin fiert sau câteva pahare de ţuică fiartă. Dacă nu, măcar nişte wisky, ca să omoare microbii, după cum tot ea mi-a spus.

Aşadar, vă rog să încercaţi să mă înţelegeţi în următoarele zile. Nu mi-a murit şi ultimul neuron. Este puţin ameţit sau mahmur, depinde de moment! Sper doar când şi-o reveni, să nu mai tuşesc şi nasul meu să nu mai fie ca un robinet.

P.S. Am ales varianta vin fiert cu scorţişoară, măr, gutuie şi zahăr vanilat. Vi-o recomand şi dacă nu aveţi viroză. :D


DECÂT ATÂT!!!