Cine nu are un bătrân ... să nu-i mai vorbească de rău!!!

Iacătă că n-am murit, sunt bine sănătoasă şi cu mult chef de scris. Şi de parcă nu mi-ar ajunge scrisul de la muncă, m-am hotărât să mă reapuc de scris pe blogul ăsta pe care l-am cam dat uitării de mai bine de 4 luni. WOW!!! Abia acum îmi dau seama cât a trecut :)) Ce-i drept am reînceput şi la insistenţele unora, nu dăm nume că e strict secret.

ENJOY!!! După ce citiţi mă puteţi înjura, critica, puteţi scrie ce vreţi voi de rău sau de bine despre postări şi pe cuvânt de .... ziarist că nu mă supăr. Nici măcar dacă faceţi ATAC LA PERSOANA MEA PROPRIE ŞI PERSONALĂ :)) atâta timp cât e în limite decenţei.


Trăim nişte vremuri pe care bunicii noştri nici nu şi le imaginau. Ne mai miram că bătrânii de lângă noi îşi fac cruce din 3 în 3 minute când merg pe stradă? Păi mie îmi vine să îmi fac cruce din 3 în 3 secunde. Ne mai mirăm că au ochii trişti când sunt „în societate”? Eu am ochii trişti încontinuu pentru că în jurul meu urlă manelele – un model clar de incultura, de degradare maximă, de cuvinte care nu mai respectă nici o urmă de bun simţ, de gramatică, de limba română, sfidează orice urmă de inteligenţă şi bagă din ce în ce mai mulţi în întunericul inculturii. Am ochii trişti pentru că nu mai văd bătrâni fericiţi, zâmbind, doar atunci când primesc un cuvânt bun şi se mai simt şi ei puţin… măcar puţin …. bagaţi în seamă. În nici un caz stimaţi, apreciaţi pentru viaţa pe care au dus-o numai ei ştiu cum, pentru ce ne-au lăsat nouă, celor mai tineri. Aaa, nu!!! Despre asta nici nu se poate aminti.

Aud în jurul meu doar: „M-am săturat de boşorogi. Toată ziua se plimbă cu autobuzul că nu ai loc de ei. Da tuh, ştiu! De la 6 dimineaţa ei sunt în autobuz, parcă sunt proşti. Îi caută moartea pe acasa şi ei se plimbă cu autobuzul, că doar au gratuit” sau „Aoleu am stat la o coadă de am înnebunit să îmi plătesc factura că era plin de mumii. Se duc şi stau la cozi de la prima oră. Nu scapi nicăieri de ei”.

Aşa e, nu scapi nicăieri de ei. Şi TU vei ajunge la vârsta lor. Şi alţii vor dori să scape de tine! Ce te vei face atunci? Zici că tu niciodată? Mai gândeşte-te. În locul celui pe care îl înjuri acum, vei fi tu….peste numai o clipă. Că doar atât e viaţa ta. O CLIPĂ. Cei pe care îi înjuri acum, dacă te uiţi mai bine, ar putea fi bunicii sau părinţii tăi, cei care ţi-ai schimbat şi spălat de 10 ori pe zi scutecele, că pe atunci nu exista PAMPERS, cei care nu au dormit nopţi în şir pentru că erai bolnav, cei care au muncit zi şi noapte ca să aibă ce să îţi dea de mâncare ţie, pentru că ei se obişnuiseră să trăiască mai mult cu aer. Şi au făcut totul cu dragoste. Cu multă dragoste!!!

Ai avut noroc de părinţi mai bogaţi? Bravo ţie (sau lor), dar nu îi dispreţui pe cei care nu au avut tot ce şi-au dorit, cei care au muncit din răsputeri la firma părinţilor tăi, tocmai pentru a-i merge bine familiei tale şi a avea si el parte de puţin din multul familiei tale, ca să aibă cu ce îşi hrăni copiii. Acei copii care acum sunt prietenii tăi, alături de care petreci în cluburi şi baruri.

Nu încerc să schimb lumea. Ştiu că nu voi putea. Ştiu că sunt unii care se vor gândi că am îmbătrânit înainte de vreme, că am ajuns să gândesc că la 70 de ani sau că parcă sunt o profesoară „a dracului” care vrea să îşi plictisească elevii cu lecţii stupide despre viaţă. RECUNOSC!!! EU SUNT ACEEA! Moooaahahahahahahaha )

DECÂT ATÂT!!!!