Un ridicol ce este la rândul lui ....… ridicol!!!!

Ne legăm unii de alţii cu sfori invizibile. Avem impresia că noi ne aparţinem numai nouă şi ceilalţi … tot nouă. Că toată lumea ne aparţine. Ne amăgim degeaba. Nici măcar noi nu ne aparţinem. Suntem doar un cumul de idei, doar nişte gânduri care trec mai repede ca vântul. Crede cineva că îşi va mai aduce cineva aminte de noi, mai mult de … hai să exagerez puţin pentru că unii poate îşi vor cunoaşte nepoţii … 20 de ani după ce murim? O să spuneţi că Einstein, Picasso, Kant sau alţii asemeni lor, au rămas în istorie (bine, bine … şi Andreea Esca pentru cine a vrut-o în cartea de istorie )). Da! Au rămas în istorie, dar uitaţi-vă în jurul vostru. Nu!!!… Mai bine întrebaţi pe oricare de lângă voi cât de multe ştie despre oricare dintre ei? Vă spun eu cât ştiu 99,99999 % dintre cei câţiva care sunt mai citiţi: a fost om de stiinţă sau pictor sau scriitor, sau … depinde despre cine întrebi. Mai mult? În nici un caz. Ştie cineva prin ce greutăţi au trecut? Dacă au fost huliţi sau iubiţi de cei din jur? Dacă au fost căsătoriţi, divorţaţi, burlaci, homosexuali sau lesbiene? Dacă au avut şi alte pasiuni decât cele în care s-au făcut remarcaţi? Poate doar cei care au avut şi ei o pasiune să studieze despre asta, dar nici despre ei nu ştie nimeni nimic. Unde mai pui că, dacă îl întrebi pe un licean de acum cine este Picasso, te întreabă eventual dacă e manelist sau are maşină mai „bengoasă” ca a lu’ tac’su. Totul e deja de-a dreptul ridicol. Un ridicol ce este la rândul lui… ridicol!!!

DECÂT ATÂT!