Că România este ţara tuturor posibilităţilor, nu mai e un secret pentru nimeni. Dar chiar la a pune pe funcţie de conducere un … MORT, asta întrece orice închipuire de-a mea.
Nu este nici o gluma macabră, nici vreo farsă pentru familia omului decedat în urmă cu mai bine de 10 luni.
Pentru ca totul să fie perfect, pentru a nu uita cireaşa de pe tort, totul s-a întamplat la cel mai înalt rang, la Ministerul Agriculturii.
Radu Gheorghe a decedat în urmă cu zece luni, la trei luni după ce a fost demis din funcţia de director economic din cadrul Direcţiei de Agricultură şi Dezvoltare Rurală. Cu toate acestea, reprezentanţii Ministerului Agriculturii l-au repus în funcţie în urma hotărârii unei instanţe de judecată.
Se întâmplă la Călăraşi. În România secolului 21.
DECÂT ATÂT!!!
sâmbătă, 28 august 2010
miercuri, 19 mai 2010
Marele protest - o piesă de teatru
Am urmărit astăzi, cu un oarecare zâmbet la colţul gurii, cum zeci de mii de oameni au protestat, dacă se poate spune aşa, în faţa Guvernului. Nu zic, am văzut şi ochi în lacrimi şi pensionari luaţi cu ambulanţa/SMURD-ul.
Dar am văzut în imaginile transmise de canalele de televiziune foarte mulţi oameni care râdeau de parcă erau acolo pentru un concert. Şi ca să fie tacâmul complet, chiar s-a lăsat cu un concert: cel al lui CEREBEL.
Cu siguranţă de astăzi are parte de mult mai multă popularitate decât până acum şi tot cu siguranţă, a fost concertul cu cel mai mare public susţinut vreodată de el.
Pe lângă „măreţul“ concert a mai fost şi binecunoscutul Dans al Pinguinului în varianta Sindicaliştilor. Poate m-ar fi impresionat şi aş fi acceptat că este „varianta sindicaliştilor“, dacă nu aş ştii că NU este aşa. Această variantă am ascultat-o pentru prima dată în urmă cu aproape un an, de pe telefonul unei colege de breaslă.
Aşa că.. sincer. Cu toate motivele reale care exista pentru un astfel de protest de amploare, cel de astăzi mi s-a părut doar o piesă de teatru bine pusă în scenă. Nici măcar „foarte bine“ nu pot să spun pentru că dacă era aşa aş fi văzut doar români trişti şi revoltaţi, în nici un caz zâmbete, concerte şi dansuri.
DFECÂT ATÂT!!!
Dar am văzut în imaginile transmise de canalele de televiziune foarte mulţi oameni care râdeau de parcă erau acolo pentru un concert. Şi ca să fie tacâmul complet, chiar s-a lăsat cu un concert: cel al lui CEREBEL.
Cu siguranţă de astăzi are parte de mult mai multă popularitate decât până acum şi tot cu siguranţă, a fost concertul cu cel mai mare public susţinut vreodată de el.
Pe lângă „măreţul“ concert a mai fost şi binecunoscutul Dans al Pinguinului în varianta Sindicaliştilor. Poate m-ar fi impresionat şi aş fi acceptat că este „varianta sindicaliştilor“, dacă nu aş ştii că NU este aşa. Această variantă am ascultat-o pentru prima dată în urmă cu aproape un an, de pe telefonul unei colege de breaslă.
Aşa că.. sincer. Cu toate motivele reale care exista pentru un astfel de protest de amploare, cel de astăzi mi s-a părut doar o piesă de teatru bine pusă în scenă. Nici măcar „foarte bine“ nu pot să spun pentru că dacă era aşa aş fi văzut doar români trişti şi revoltaţi, în nici un caz zâmbete, concerte şi dansuri.
DFECÂT ATÂT!!!
sâmbătă, 15 mai 2010
Mozart - manelistul
Că salariile şi pensile scad, am înţeles. Că vor veni vremuri grele, am început să mă obişnuiesc cu ideea.
Că există o posibilitate destul de mare ca Băsescu să aibă dreptate măcar cu un singur lucru, şi anume că 99% dintre români sunt manelişti, cred că pot să accept.
Dar că piesele lui Mozart sunt folosite pe manele, nu cred că voi putea vreodată să accept.
Orice urmă de speranţă că mai există o urmă de bun simţ în români, s-a dus drept dracului când am aflat că Simfonia 40 a lui Mozzart a fost folosită pentru succesul unei execrabile manea.
Nu vă spun cine „cântă“ pentru că ar însemna doar să îi fac reclamă şi accesări pe youtube. Căutaţi singuri dacă vreţi.
UITE AICI ÎNCEPUTUL UNEI BĂTĂI DE JOC INFERNALE
DECÂT ATÂT!!!
Că există o posibilitate destul de mare ca Băsescu să aibă dreptate măcar cu un singur lucru, şi anume că 99% dintre români sunt manelişti, cred că pot să accept.
Dar că piesele lui Mozart sunt folosite pe manele, nu cred că voi putea vreodată să accept.
Orice urmă de speranţă că mai există o urmă de bun simţ în români, s-a dus drept dracului când am aflat că Simfonia 40 a lui Mozzart a fost folosită pentru succesul unei execrabile manea.
Nu vă spun cine „cântă“ pentru că ar însemna doar să îi fac reclamă şi accesări pe youtube. Căutaţi singuri dacă vreţi.
UITE AICI ÎNCEPUTUL UNEI BĂTĂI DE JOC INFERNALE
DECÂT ATÂT!!!
marți, 11 mai 2010
Un fleac! Ne-au ciuruit!!!!
Asta putem spune noi acum, după câteva luni de la instalarea „noului“ guvern Boc.
NE-AU CIURUIT şi încă mai trag ultimele gloanţe, ca să fie absolut siguri că nu ne mai ridicăm de jos. Doamne fereşte să mai răsufle cineva în ţara asta. Numai ei au dreptul să respire aer proaspăt, cu iz de verde, de ordinul milioanelor.
Pentru cei care sunt prea „ciuruiţi“ ca să mai priceapă subtilităţile, este vorba de milioanele de euroi şi dolărei furate până la epuizare din visteria ţării, din buzunarele noastre, din ţara pentru care au murit atât de mulţi în urmă cu mai bine de 20 de ani.
Unii mai cred încă într-o minune. Alţii propun mişcări de stradă. Alţii sunt conştienţi că suntem deja „pe moarte“ şi, spre deosebire de strămoşii noştri, nu mai suntem în stare să ne adunăm ultimele puteri ca să îi ciuruim noi pe ei.
Ne lăsăm ciuruiţi cu o nonşalanţă pe care cred că o invidiază o lume întreagă.
Ne-a obosit atât de mult lupta pentru traiul de până acum, încât nu mai avem putere să luptăm pentru viaţă.
Una dintre colege spunea astăzi că noi facem parte din generaţia care ştie încă ce înseamnă să ai lumină, mâncare şi apă cu porţia, care ştie ce înseamnă să înveţi la lumina lumânării, aşa că ne vom adapta mai uşor.
Dar mă întreb eu: trebuie să ne întoarcem şi să ne readaptăm la ce a fost în trecut?
Sau mai bine ar fi să putem privi spre viitor fără să ne treacă prin cap imagini cu zecile de oameni care se sinucid zilnic.
Oameni care se simt neputincioşi şi sunt îngroziţi că nu mai au ce să pună pe masă, fără să mai pună la socoteală ratele, întreţinerea, facturile.
Şi pentru că românii ştiu să facă şi haz de necaz înainte de a-şi pune ştreangul de gât, au apărut evident şi bancuri noi. „Ştii cum bate la uşă dezastrul, în România? Boc, Boc“
DECÂT ATÂT!!!
NE-AU CIURUIT şi încă mai trag ultimele gloanţe, ca să fie absolut siguri că nu ne mai ridicăm de jos. Doamne fereşte să mai răsufle cineva în ţara asta. Numai ei au dreptul să respire aer proaspăt, cu iz de verde, de ordinul milioanelor.
Pentru cei care sunt prea „ciuruiţi“ ca să mai priceapă subtilităţile, este vorba de milioanele de euroi şi dolărei furate până la epuizare din visteria ţării, din buzunarele noastre, din ţara pentru care au murit atât de mulţi în urmă cu mai bine de 20 de ani.
Unii mai cred încă într-o minune. Alţii propun mişcări de stradă. Alţii sunt conştienţi că suntem deja „pe moarte“ şi, spre deosebire de strămoşii noştri, nu mai suntem în stare să ne adunăm ultimele puteri ca să îi ciuruim noi pe ei.
Ne lăsăm ciuruiţi cu o nonşalanţă pe care cred că o invidiază o lume întreagă.
Ne-a obosit atât de mult lupta pentru traiul de până acum, încât nu mai avem putere să luptăm pentru viaţă.
Una dintre colege spunea astăzi că noi facem parte din generaţia care ştie încă ce înseamnă să ai lumină, mâncare şi apă cu porţia, care ştie ce înseamnă să înveţi la lumina lumânării, aşa că ne vom adapta mai uşor.
Dar mă întreb eu: trebuie să ne întoarcem şi să ne readaptăm la ce a fost în trecut?
Sau mai bine ar fi să putem privi spre viitor fără să ne treacă prin cap imagini cu zecile de oameni care se sinucid zilnic.
Oameni care se simt neputincioşi şi sunt îngroziţi că nu mai au ce să pună pe masă, fără să mai pună la socoteală ratele, întreţinerea, facturile.
Şi pentru că românii ştiu să facă şi haz de necaz înainte de a-şi pune ştreangul de gât, au apărut evident şi bancuri noi. „Ştii cum bate la uşă dezastrul, în România? Boc, Boc“
DECÂT ATÂT!!!
marți, 30 martie 2010
Bătaie de joc sau doar minte puţină?
De unde lăudam zilele astea autorităţile că municipiul nostru înfloreşte, că pe peste tot vezi angajaţi ai firmelor contractate de primărie care muncesc, sapă straturile, vopsesc stâlpii, pun borduri, astupă gropile şi aşa mai departe, toate astea bune sunt aproape şterse cu buretele de o decizie absolut uimitoare.
ÎN BRAŞOV SE VA CIRCULA CU 45 KM/H.
Mi se pare absolut aberant!!! Numai ca idee şi deja mi se face greaţă. Nu ştiu de ce, îmi dă sentimentul că primarul nostru preaslăvit vrea să iasă din nou în evidenţă. Cred că a cam intrat într-un con de umbră şi nu ştie ce să mai facă să mai audă ţara de el.
Cum se poate ca într-un oraş ca al nostru, cu un trafic sistematizat pentru fluidizare, în care s-au făcut eforturi pentru acest lucru, să se vină acum cu beţe în roate sau mai exact cu frâne la roţi?
Aş fi foarte curioasă dacă Scripcaru, sau vreunul de la poliţie, sau vreun consilier local, merge cu 45 de km/h când traficul nu este aglomerat.
Auzi motiv!!! Să reducă zgomotul ambiental. Păi stimaţilor, maşina mea, furia mea roşie, veche de 22 de ani, face zgomot mai mare la viteza aia. De ce? Pentru că, pe încercate, la 45 km/h sunt între viteze. Este subturată sau prea turată, deci... am de ales. Ori îmi fac maşina mea praf, ori fac zgomot şi mai mare.
Şi să nu aud comentarii de genul: ia-ţi maşină mai bună! La aşa ceva nu pot să dau decât un singur răspuns: dacă îmi daţi voi bani de alta, îmi iau.
VEZI AICI DE CE VOR CONSILIERII SĂ ADOPTE ACEASTĂ HOTĂRÂRE
DECÂT ATÂT!!!
ÎN BRAŞOV SE VA CIRCULA CU 45 KM/H.
Mi se pare absolut aberant!!! Numai ca idee şi deja mi se face greaţă. Nu ştiu de ce, îmi dă sentimentul că primarul nostru preaslăvit vrea să iasă din nou în evidenţă. Cred că a cam intrat într-un con de umbră şi nu ştie ce să mai facă să mai audă ţara de el.
Cum se poate ca într-un oraş ca al nostru, cu un trafic sistematizat pentru fluidizare, în care s-au făcut eforturi pentru acest lucru, să se vină acum cu beţe în roate sau mai exact cu frâne la roţi?
Aş fi foarte curioasă dacă Scripcaru, sau vreunul de la poliţie, sau vreun consilier local, merge cu 45 de km/h când traficul nu este aglomerat.
Auzi motiv!!! Să reducă zgomotul ambiental. Păi stimaţilor, maşina mea, furia mea roşie, veche de 22 de ani, face zgomot mai mare la viteza aia. De ce? Pentru că, pe încercate, la 45 km/h sunt între viteze. Este subturată sau prea turată, deci... am de ales. Ori îmi fac maşina mea praf, ori fac zgomot şi mai mare.
Şi să nu aud comentarii de genul: ia-ţi maşină mai bună! La aşa ceva nu pot să dau decât un singur răspuns: dacă îmi daţi voi bani de alta, îmi iau.
VEZI AICI DE CE VOR CONSILIERII SĂ ADOPTE ACEASTĂ HOTĂRÂRE
DECÂT ATÂT!!!
miercuri, 24 martie 2010
Visele mele ........
Un gând fugar mi-a străbătut mintea. Iniţial nu l-am băgat în seamă, dar s-a întors şi e al dracului de insistent. Deşi câteodată mă mai amăgeşte cu plecarea, stă după colţ şi pândeşte un moment de neatenţie ca să se poată strecura din nou în mintea mea. Aş pleca, aş fugi de el cât m-ar ţine picioarele! Aş pleca .... şi totuşi nu prea ....
Aş vrea să zbor alături de rândunici, aş vrea să mă târăsc ca o omidă şi să cunosc secretele ei, aş vrea să străbat munţii şi marea cu viteza gândului, aş vrea să vizitez şi să văd toate minunile lumii. Mai ales pe cele neştiute decât pe cele ştiute.
Mi-e dor de vuietul mării, mi-e dor de pescăruşi, mi-e dor de răsăritul şi mai ales de apusul soarelui în mare. Nisip, scoici care îmi înţeapă tălpile goale şi pielea mea arsă de soare. Mi-e dor de pielea mea bronzată, de razele fierbinţi care mă gonesc în mare şi de briza de la lăsarea întunericului. Şi revin cu picioarele pe pământ şi cu capul în nori, cum sunt eu de obicei.
Hmmmm, ce bine a fost să visez :P
DECÂT ATÂT!!!
Aş vrea să zbor alături de rândunici, aş vrea să mă târăsc ca o omidă şi să cunosc secretele ei, aş vrea să străbat munţii şi marea cu viteza gândului, aş vrea să vizitez şi să văd toate minunile lumii. Mai ales pe cele neştiute decât pe cele ştiute.
Mi-e dor de vuietul mării, mi-e dor de pescăruşi, mi-e dor de răsăritul şi mai ales de apusul soarelui în mare. Nisip, scoici care îmi înţeapă tălpile goale şi pielea mea arsă de soare. Mi-e dor de pielea mea bronzată, de razele fierbinţi care mă gonesc în mare şi de briza de la lăsarea întunericului. Şi revin cu picioarele pe pământ şi cu capul în nori, cum sunt eu de obicei.
Hmmmm, ce bine a fost să visez :P
DECÂT ATÂT!!!
luni, 8 martie 2010
Pentru cine se simte femeie (nu facem discriminare)
Nu am timp prea mult astăzi aşa că prefer să fiu scurtă şi concisă. Fetelor, femeilor, mamelor şi bunicilor din toată lumea, vă urez să aveţi parte de cea mai frumoasă primăvară din viaţa voastră.
Dacă vezi că soarele-ţi râde prin păr, dacă simţi miros de ghiocei, dacă auzi ciripit de păsărele, atunci înseamnă că trăieşti o nouă primăvară…pe care ţi-o doresc cu mult mai frumoasă decât precedentele!!!!“ (sau că ai început să înnebuneşti pentru că şi păsările au făcut cale întoarsă spre ţările calde din cauza temperaturilor astea).
Vă pup, vă sun eu :))
DECÂT ATÂT!!!
Dacă vezi că soarele-ţi râde prin păr, dacă simţi miros de ghiocei, dacă auzi ciripit de păsărele, atunci înseamnă că trăieşti o nouă primăvară…pe care ţi-o doresc cu mult mai frumoasă decât precedentele!!!!“ (sau că ai început să înnebuneşti pentru că şi păsările au făcut cale întoarsă spre ţările calde din cauza temperaturilor astea).
Vă pup, vă sun eu :))
DECÂT ATÂT!!!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)