marți, 10 noiembrie 2009

Calitatea medicilor din Spitalul Judeţean – îndoielnică sau nu?

Unul dintre cei care a comentat la articolul anterior mă întreba când voi vorbi despre calitatea medicilor de la noi. Este într-adevăr un subiect fierbinte pentru mulţi. O să dau câteva exemple de „profesionalism“ în Spitalul Judeţean. Nu voi da însă nume pentru că nu îşi au rostul.

Aşadar:

O să enumăr numai trei întâmplări din experienţa mea cu Spitalul Judeţean. De data aceasta legate de profesionalismul medicilor, nu de condiţiile de acolo.

Toate s-au întâmplat în mai puţin de o jumătate de an:

1. Bunicii mele îi era foarte rău şi avea febră mare. Ajungem la urgenţe, mă întâlnesc cu medici cunoscuţi şi în care aveam încredere. Au preluat-o imediat, au pus-o pe perfuzii şi i-au făcut analizele. Mă aşteptam să o interneze. Ei bine... nu. Au venit analizele şi ne-au spus că e numai o simplă infecţie urinară şi că poate pleca acasă. Numai noi ştim cum a trecut acea noapte. Dimineaţa, la prima oră, l-am sunat pe un medic de la alt spital braşovean şi în mai puţin de o oră era internată. Avea pleurită, adică inflamarea stratului de ţesut subţire care acoperă plămânii şi îmbracă cutia toracică. Aceasta i-ar fi fost fatală dacă mai stătea acasă câteva zile.

2. Mama mea a ajuns tot la urgenţele Spitalului Judeţean cu o durere acută de stomac. Nu veţi ghici ce diagnostic i s-a pus: infecţie renală  Ce are stomacul cu infecţia renală, nu ştiu. O fi avut şi aşa ceva, nu zic, dar pe ea o durea în continuare stomacul. Evident că am apelat din nou la bunătatea aceluiaşi medic de mai sus şi a stat şi ea internată aproape două săptămâni pentru că afecţiunile erau mai multe şi ceva mai grave. Şi în ziua de astăzi este pe regim şi va trebui să îl ţină toată viaţa.

3. Al treilea caz este poate cel mai tragic. Un domn a ajuns la spital în urma unui accident. „Nu are decât cu genunchiul probleme. Îl operăm dimineaţă“, i-a spus un doctor cunoştinţei mele care era cu el. Până dimineaţa omul a murit. Avea şi alte probleme nedepistate de un medic plin de „profesionalism“.


E adevărat că nu toţi intră în aceeaşi oală, că sunt plătiţi prost, că organismul uman este complex, că este o meserie grea, că fac gărzi peste gărzi ca să poată lua bani mai mulţi sau ca să suplinească lipsa medicilor. Au foarte multe „circumstanţe atenunante“ de partea lor şi sunt de acord cu ele. Cu toate astea eu zic că mai bine laşi locul unuia care se implică trup şi suflet în meseria asta decât să moară din cauza ta oameni care dacă ar fi consultaţi cum ar trebui ar mai putea trăi mult şi bine.

Pe de altă parte pot da şi câteva nume de oameni integri şi care chiar ştiu să îşi facă meseria. Unul dintre ei, din punctul meu de vedere, este doctorul Iosif Şamotă. Două persoane dragi mie merg pe picioarele lor acum, datorită lui. Uneia dintre ele nu i se mai dădea nici o şansă de recuperare a piciorului.

PS: Cei care vreţi, scrieţi şi voi experienţele voastre din spitalele braşovene. Poate cineva se va simţi destul de ofensat încât să încerce să schimbe ceva. Sau măcar să dea nişte explicaţii

PS1: Vă rog scrieţi un nume, chiar dacă nu pe cel real, ca să ştiu cui îi dau răspunsuri :). Pentru asta, după ce scrieţi, daţi un click la „Selectaţi profilul“, apoi selectaţi Nume/Adresă URL. Scrieţi un nume şi click pe postare. Prima dată o să vă spună că nu se poate, dar dacă mai daţi încă o dată clik o să fie ok.

DECÂT ATÂT!!!

14 comentarii:

  1. La spitalul de Oncologie este jale.IAr toata aceasta stare e intretinuta de ilustra dr.Roman.Unul dintre parinti s-a imbolnavit de cancer.S-au facut investigatii la Cluj si am fost trimisi la Brasov pentru tratament cu citostatice.Am fost repartizati aleatoriu la dr Roman.O femeie fara scrupule,care s-a plafonat si pe care suferinta acestor oameni nu o mai impresioneaza.Nu e suficent ca esti bolnav ci exploateaza suferinta.
    La una din sedintele de tratament pacientii asteptau cu orele ca doamna sa vina sa-i consulte.Micile atentii ii sedeaza caracterul infect doar pe moment.
    Cand boala s-a raspandit ...am urmat din nou tratamentul dar cu un alt doctor.(Ciurascu)
    Exista medici tineri care-si fac doatoria din pasiune(dr Schuster)dar care nu sunt lasati de rechini.

    RăspundețiȘtergere
  2. În fiecare pădure există uscături. Păcat însă că în Spitalul Judţean s-au adunat cam un vraf sau o stivă, din punct de veder medical.
    De altfel, medicii buni au cam exilat prin "tările calde":)

    RăspundețiȘtergere
  3. Sunt foarte multe aspecte de criticat in activitatea acelui spital. Tatal meu a avut un accident grav (l-a lovit o masina) si a fost transportat la Spitalul Judetean. Seara, vazand ca nu revine acasa, ne-am alarmat si am inceput sa sa sunam la rude si la politie si spitalele din oras. De peste tot am avut raspunsuri negative, nimeni nu stia nimic de el. La Spitalul Judetean am insistat cel mai mult. Au negat tot timpul ca ar avea internat pe cineva cu acel nume. Dimineata, dupa ora 7, ne-au anuntat ca ar avea totusi o persoana cu numele respectiv... Cand am ajuns la ei, era decedat. Murise la ora patru, deci ne-au anuntat doar dupa deces. Au motivat ca nu stiau cine este ranitul si cu asta au considerat ca s-au spalat pe maini. Tata avea buletinul la el, stiam ca nu pleca de acasa fara act de identitate. Intr-un final l-am recuperat de la portarul spitalului. Ar mai fi de povestit multe. De exemplu, despre mafia medici-politisti, careia si tatal meu i-a cazut victima. E o lume nesigura, cu oameni nesiguri, fara garantii si cu apucaturi ingrozitoare.

    RăspundețiȘtergere
  4. Bunicul meu este bolnav de insuficienta cardica gradul III.Acumuleaza apa in corp.In dorinta de a nu se chinui si de a-i asigura o batranete decenta am vrut sa-l internez.Toti medicii au refuzat sa-l ia in observatie darmite sa-l interneze.Motivul?Varsta inaintata..87 de nia..si temerea ca ar putea deceda in spital fapt care le-ar crea mari probleme birocratice.Halal juramant al lui Hypocrate.

    RăspundețiȘtergere
  5. După părerea mea o mână se spală pe alta. Cam aşa merg lucrurile în lumea medicală. Malpraxis, rele tratamente şi altele, de ce ne mai miră? Nimeni nu face nimic, nu schimbă nimic. Şi Colegiul Medicilor stă cu mâinile în sân, mai degabă le caută scuze celor din breasla lor. Intotdeauna pacientul e de vină sau nu intelege ori nu se pricepe. Eu zic Dumnezeu cu mila şi doamne fereste să ajungi pe mina lor. As avea mai multe povesti despre Judetean si intimplari de acolo, dar inca imi stirnesc amintiri dureroase.

    RăspundețiȘtergere
  6. Problema are doua laturi. Una tehnica si alta care tine de factorul uman. Ieri un coleg de munca si-a internat tatal la ortopedie, fractura dubla de tibie si peroneu. Necesita operatie si colegul meu umbla azi prin oras dupa fese si antibiotice, fara de care tatal lui nu poate fi operat. Spitalul nu are de nici unele! In ce tara traim?
    La "urgente" medicii de garda fac un triaj. In mod normal acesta se bazeaza pe interogarea pacientului daca acesta este constient si bineinteles ar trebui sa se bazeze pe diverse teste de laborator, pentru care insa nu sint substante, sau lipseste aparatura necesara, sau este stricata. Asa ca mai totul depinde de flerul si profesionalismul doctorilor.Aici e si marea problema in Romania. In nici un alt domeniu greselile si rebutul nu conteaza atit de mult. Si aici intervine din pacate norocul. Medicii de urgenta sint mult mai bine platiti decit majoritatea celor din sistem, dar salarizarea lor e totusi una de lumea a 3-a. Asa ca nu te poti astepta decit in mod cu totul accidental, sa dai peste un meserias extraordinar, acestia sint de mult emigrati in tari mai "calde", asa ca in cel mai bun caz ai norocul sa dai peste un sufletist pe care nu-l intereseaza banii si care isi face cu pasiune meseria. Asta in cazul cind ai probleme serioase. Altfel asteptarile nu pot fi decit rezervate(vorba medicilor), triajul este sumar si de multe ori diagnosticul inexact sau chiar gresit. Asa ca mare grija de voi! Evitati sa ajungeti la urgenta, e riscant! Puneti mina si cititi carti, navigati pe internet ca sa dobinditi un minim de cunostinte medicale, care sa va permita sa aveti acasa o trusa de prim ajutor dotata cu medicamentele de prima urgenta. Iar daca totusi ajungeti la un moment-dat la urgenta, multa bafta va urez!

    RăspundețiȘtergere
  7. E cu adevarat tragic ca se intampla asa ceva, acum, dupa atatia ani de asa zisa „democratie“. Inainte de 89 nu aveam aparatura, acum nu avem medici - ma refer la medici de calitate. Suntem tot pe dos, ca intreaga tara de altfel. Mare pacat!

    RăspundețiȘtergere
  8. La sfarsit a fost asa, http://cristweety.wordpres.com/2009/03/07/home-alone/

    Dar la inceput a fost mult mai rau.

    http://cristweety.wordpress.com/2009/03/02/reteta-nefericirii/

    Acum emotiile (rabufnirile) din textele acelea s-au mai estompat. Dar...

    RăspundețiȘtergere
  9. Am uitat capacul si P.S.-ul epopeii spitalicesti!

    http://cristweety.wordpress.com/2009/03/12/pe-mana-doctorilor/

    RăspundețiȘtergere
  10. Pt Sorin:
    Ti-am citit blogul si m-am cutremurat. Sincer. E ingrozitor tot ce ai expus acolo. Infirmiere care nu au habar de nimic si asistente la fel. Bine că mai există doctori ca cei pe care i-ai enumerat ca macar asa unii mai au o sansa. Sanatate multa copilului si Doamne ajută sa nu mai fie nevoie de inca o experienta de genul asta.

    RăspundețiȘtergere
  11. DA - trăim într-o lume greşită. DA - suntem o ţară de indolenţi, incapabili de sentimente umane. DA - uităm că suntem oameni. DA - fugim numai după bani. Chiar dacă e aşa, eu nu înţeleg cum pot unii să trăiască practicând o meserie pentru care nu au nici o înclinaţie, o meserie care necesită multă responsabilitate de care mulţi dintre cei din sistemul nostru sanitar uită. E stupid, dar asta e lumea în care trăim şi în care ne este silă să trăim, dar nu avem prea multe pârghii de a schimba ceva.

    RăspundețiȘtergere
  12. Pt GI:
    Povestea ta seamănă îngrozitor de mult cu povestea unchiului meu. Poveste de care uitasem pentru că au trecut vreo 7 ani de atunci, dacă nu mă înşel. Exact la fel s-a întâmplat. A fost lovit de o maşină pe trecerea de pietoni şi a ajuns la Spitalul Judeţean. Rudele l-au căutat înnebunite şi nu au reuşit să îi dea de urmă. Spitalul Judeţean nu ştia nimic, poliţia la fel. A fost găsit într-un târziu în morga spitalului „Problema“ a fost că o angajată de acolo nu se uita în registrul care trebuia, dar susţinea sus şi tare că nu au pe nimeni cu numele acela acolo.
    Explicaţia Poliţiei a fost că: „Noi nu avem decât datoria morală eventual să anunţăm rudele“.

    RăspundețiȘtergere
  13. Am reusit sa-l internez pe bunicu in spital joi 12.11.2009.In aceeasi seara am lasat asistentelor tot ce trebuie inclusiv nr de telefon pt a ma anunta daca se intampla ceva.Mi-era teama sa nu moara in spital...dupa ce am avut grija de el acasa ca de un copil.
    Saracu a murit singur acolo...nimweni nu m-a anuntat.Dimineata vineri 13.11.2009 mi-au spus cu nonsalanta ca a murit.
    Asa-mi pare de rau ca nu a murit acasa langa noi.

    RăspundețiȘtergere
  14. Din cite stii, ai tu ceva experienta prin spitale ( nu numai pentru tine).Ce nu am inteles eu este de ce ti-a fost rusine sa te duci unde trebuia atunci cind ai fost tu in situatia de a fi pacient.Sa nu imi vinzi mie gogosi ca vezi doamne nu puteai(daca vrei sa ma minti macar ar trebui s-o faci frumos - dar mai bine nu incerca, ca nu am sa cred).Parerea mea despre spitalul judetean o stii, asa ca .... e inutil sa ti-o mai spun.In orice caz este de preferat sa nu recomanzi nimanui un spital(a se intelege sa nu fie nevoie de asa ceva), dar daca este musai numai judetean sa nu fie.

    RăspundețiȘtergere