marți, 23 iunie 2009

Alb şi negru - întuneric şi lumină

E o nebunie, un vârtej al vieţii din care nu putem ieşi. Încercăm din răsputeri. Când zicem că am scăpat, gata, suntem liniştiţi … cineva apare cu un rânjet satisfăcut în faţa ta şi îţi arată că de fapt te-ai minţit singur. Ai crezut doar că ai reuşit să te smulgi din tornada în care ai fost prins. Doar o iluze, doar imaginaţia ta bolnavă ţi-a spus asta… nimic altceva.

„Unii spun că viaţa e o luptă, dar foarte rar aud pe cineva care să fie sigur că a câştigat sau a pierdut”, spune Tudor Chirilă în cea mai realistă melodie despre viaţă, „Scrisoare către Făt Frumos”. Cât de uşor şi deprimant e să te gândeşti la viaţă după ce asculţi piesa asta. Atât de simplă şi atât de plină de înţeles. Atât de reală şi totuşi atât de greu de exprimat.

Cu toţii ne luptăm. Şi ne luptăm …. Şi ne luptăm…. Şi pentru ce? E oare cineva fericit tot timpul? Există cineva care poate spune cu mâna pe inimă că a avut întotdeauna o viaţă cu adevărat fericită, lipsită de probleme, lipsită de griji? Cu siguranţă, nu! Dar cum am putea să ne mai bucurăm de ceva dacă ne-ar fi întotdeauna bine. Albul nu ar fi alb, dacă nu ar exista negrul, lumina nu ar fi lumină, dacă nu ar exista întunericul şi fericirea nu ar avea nume, dacă nu ar exista tristeţe. Aşa că ……

Zâmbiţi şi veseliţi-vă!!!! Mâine va fi mai rău!

DECÂT ATÂT !!!

2 comentarii:

  1. ESte asa de trista postarea asta! Tu esti mai vesela si mai plina de viata decat lasi sa se vada din postarea asta!

    RăspundețiȘtergere
  2. Băăăăăăăăăăăăă! Filosoful lu' nenea, era cît pe ce să te invit la o bere, dar mi-a fost teamă că o să şi accepţi! Dar mai cîh decît dacă ai fi acceptat este că mai ai şi dreptate pe deasupra...

    RăspundețiȘtergere